Au citit acest post: 10

Știu că va veni.

Nu pentru că aș avea garanții, nu pentru că cineva mi-a promis, ci pentru că am ajuns să mă cunosc pe mine suficient de bine încât să nu mai accept mai puțin.

Am trecut prin relații care m-au învățat ce nu vreau. Am simțit confuzia, așteptarea, nesiguranța.

Am încercat să înțeleg, să repar, să țin aproape oameni care nu știau să rămână.

Și, fără să-mi dau seama atunci, fiecare experiență m-a dus mai aproape de acest adevăr simplu: merit liniște.

Știu că va veni un bărbat care nu mă va face să mă întreb dacă mă vrea.

Nu va trebui să-i ghicesc gândurile, nu va trebui să analizez fiecare gest. Va fi clar. Va fi prezent. Va fi acolo nu doar când îi este ușor, ci mai ales când contează.

Știu că va veni pentru că eu nu mai sunt aceeași. Nu mai confund intensitatea cu iubirea.

Nu mai alerg după validare și nu mai rămân acolo unde trebuie să lupt pentru locul meu.

Am învățat să aleg liniștea, chiar dacă la început pare mai puțin spectaculoasă.

Va veni într-un mod simplu, poate chiar neașteptat. Fără dramatism, fără începuturi explozive. Și poate că nu îl voi recunoaște imediat, pentru că nu va activa acea agitație cu care eram obișnuită.

Dar voi simți altceva: o siguranță liniștitoare, o stabilitate care nu cere efort.

Știu că va veni pentru că acum sunt pregătită să-l primesc.

Nu din lipsă, nu din nevoie, ci din alegere.

Nu ca să mă completeze, ci ca să construim împreună.

Și când va veni, nu va trebui să mă conving. Nu va trebui să sper. Nu va trebui să aștept.

Voi ști. Pentru că, în sfârșit, nu va mai fi greu.