Simt cum timpul a trecut peste mine — în corp, în suflet, în tot ce sunt.

Simt cum toate momentele frumoase și dificile au un început și un sfârșit.

Viața este o perioadă limitată, pe care, adesea, o trăim ca și cum ar fi eternă.

Unii oameni nu reușesc să o trăiască cu adevărat: sunt blocați în frici, pierduți în confuzie cronică sau paralizați de lene fără margini.

Alții aleg să trăiască superficial, pe jumătate, pierzând magia fiecărei clipe.

Dar sunt și cei care trăiesc fiecare moment frumos la maximum — iubesc, se bucură de lucrurile mici, de tot ce-i înconjoară.

A vedea binele în oameni și în jurul tău aduce viață și bucurie.

Nu poate fi tot timpul roz, dar majoritatea vieții — poate chiar 70% — poate fi plină de bucurie, dacă o cauți în frumusețea și binele pe care le aduci în viața celorlalți, dacă găsești sensul și scopul propriei meniri.

Viața trebuie să aibă un sens, o structură și un mod prin care să simțim că trăim cu adevărat.

Am avut norocul să am un model încă de mică: sora mea.

Ea mi-a luminat calea și a cultivat în mine curajul și independența.

Mai târziu, m-a învățat demnitatea și înțelepciunea de a lua decizii conștiente.

Ea este omul cel mai profund pe care-l cunosc, capabil să vadă lucrurile exact așa cum sunt, cu o precizie de neegalat.

Sora mea este lumină, dragoste, respect, siguranță, stabilitate, loialitate — tot ce poate fi mai bun într-un om.

Pentru că viața m-a pus în brațele ei din clipa în care m-am născut, am învățat încă de atunci că ea este adevăratul sprijin pentru mine.

Toată viața am iubit-o și am adorat-o cu întreaga mea ființă.

Ea a fost singurul om cu care am simțit nevoia să mă văd și să o aud zilnic… să știu că este bine, să-i cer un sfat, să-i împărtășesc bucuriile și fricile mele.

Acum o văd slăbită și lipsită de energie.

Parcă tot corpul și sufletul meu se prăbușesc odată cu ea.

Durerea este mai mare decât mi-am imaginat; o parte din mine moare împreună cu ea.

Simt cum mă transform în urma acestei dureri, cum fiecare zi devine un travaliu emoțional, mai greu decât orice am simțit vreodată.

Abia acum înțeleg cu adevărat ce înseamnă durerea sufletească și încă nu știu cine voi fi după ce voi trece prin ea.

Viața mea nu va mai fi la fel fără ea.

Înțelepciunea ei este vitală pentru mine — la fel de necesară precum aerul pe care-l respir. Ea este pentru mine Înțelepciune, sprijin, far călăuzitor, iubire infinita.