Au trecut 3 ani, de când clădesc ceea ce se cheamă familie monoparentala, eu și cei doi copii ai mei.
Dacă la acel moment traversam cea mai mare frică a mea: Cum ma voi descurca financiar, cu oboseala, cu spațiul?…acum pot spune cu mândrie ca m-am descurcat și mai mult, am căpătat încredere în capacitățile mele nesperat de mult.
Toată situația asta a fost o reală provocare și proba de curaj a vieții mele. Foarte devreme mi-am dat seama că ai mei copii vor creste cu imaginea și exemplul relației mele cu tatăl și lucrul respectiv le va marca modul în care vor înțelegere iubirea și relațiile.
Asa cum eu am urmat tiparul familiei de proveniență, exact la fel s-ar fi întâmplat și în cazul lor.
Sunt o familista convinsa, iar dorința de a construi o familie completă nu s-a sincronizat cu construcția unei familii fericite.
Între o familie completa, dar disfunctionala și una monoparentala în care sa domnească iubirea și pacea, am ales-o pe cea din urmă.
Sunt momente de oboseala, de stres, de lipsa de repere, de provocări.
Când ma confrunt cu emoțiile acestea copleșitoare, îmi aduc aminte ca a fost alegerea mea. Sunt conștientă ca trec prin mai multe provocări decât familiile, unde există și tatăl.
Odată cu trecerea timpului sentimentele de durere, de neîncredere devin mai puțin intense…nu cred ca dispar, ci doar ma obișnuiesc cu ele.
Relația mea cu tatăl copiilor era îngrozitor de gestionat, astfel ca sentimentul de eliberare dintr-o relație atât de nocivă și toxică, mi-a creat un sentiment de renaștere permanentă pe parcursul celor 3 ani.
Ca un secret al stabilității mele emoționale, în tot acest timp, am fost perfect conștientă ca eu sunt nr 1 în familia mea monoparentala.
Știu ca suna ca un fel de ” mama denaturata”, dar copiii fiind mici, mi-am permis sa-mi acord foarte multă iubire de sine.
Am căutat sprijin emoțional de fiecare dată când simțeam ca-mi fuge pământul de sub picioare, am făcut incursiuni în partea aceasta de spiritual și astrologie, mi-am îmbunătățit sănătatea foarte mult, am avut grijă permanent de felul cum arat, am citit, mi-am îmbogățit cunoștințele pe mai multe domenii, inclusiv parenting.
Mi-a fost relativ ușor pentru ca eu am pornit din start dintr-un punct de câștig al acestei situații, nicidecum de pierdere.
Da, bineînțeles, copiii au fost afectați de divorț, mai ales băiețelul meu, dar despre asta vom vorbi în alt articol.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.