Când ma uit în urmă, realizez cât timp am pierdut eu cu disputele conjugale, cu relații superficiale, știam din start ca sunt pe perioada super-determinata, cu angajați, pe care știam ca nu-i voi păstra din diverse motive, cu clienți, pe care-i suportam cu greu și care îmi făceau viata grea.
Am realizat ca trăiam ca și cum as fi nemuritoare. Abia când am conștientizat aspectul legat de scurtimea vieții, am început sa trăiesc mai profund pe interior, sa selectez cu atenție oamenii, care merită să ocupe spațiu și timp în viata mea.
O lecție importanta este sa înțelegem ca scopul nu e sa stam legați de oameni și situații neconforme cu valorile noastre, pentru ca astfel, devenim efectiv prizonieri in viata noastră.
Mintea împrăștiata in mii de direcții nu accepta nimic mai in adânc. Ca sa poți sa fii și mai focusat pe tine și obiectivele tale ai nevoie de calitate, nu de cantitate.
Îmi urgentam viata către viitor, neștiind sa savurez prezentul.
E incredibil de plăcut sa te oprești din goana de mai mult, mai bine și sa te bucuri de copii, de casă, de angajatele care te susțin, de clienții, care te întâmpina cu zâmbetul pe buze.
De un timp încoace îmi îmbrățișez întotdeauna angajatele când le vad. S-a schimbat totul de când ofer îmbrățișări oamenilor, de când ma bucur de lucruri mici, de când abordez necunoscuți cu un simplu: Bună! Ma numesc Delia!…
Fericirea chiar sta în lucruri mici și chiar e în interiorul tău. Am atâta iubire de oferit lumii, iar eu o țineam capturata intr-o mare nefericire.
Este incredibil cât de mare e diferența între a trăi și a exista! Este și mai incredibil sa te identifici cu destinul tău, cu menirea ta, cu calea sufletului tău.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.