Au citit acest post: 13

De multe ori aud în jur întrebarea: „La ce vârstă ar trebui copilul să doarmă singur? Să mănânce singur? Să se descurce fără ajutor?”
Pentru mine răspunsul este clar: cu cât mai devreme învață să fie autonomi, cu atât mai bine pentru ei.

Nu înseamnă că îi las singuri sau că nu sunt lângă ei. Din contră. Îi iubesc, îi sprijin și le arăt în fiecare zi că mă pot găsi acolo unde au nevoie de mine. Dar îi încurajez să facă pași mici și siguri spre independență.
Dorm în camerele lor – pentru că fiecare are nevoie de spațiul personal, de liniște și de siguranța că poate reuși singur.
Își iau apa singuri – un gest mic, dar care îi învață să-și asculte propriul corp.
Mănâncă singuri – chiar dacă se mai murdăresc, fiecare lingură ridică nivelul de încredere în sine.
Merg la baie singuri – învață să-și cunoască nevoile și să le gestioneze.

Pentru mine, iubirea de mamă nu înseamnă să fac totul în locul lor, ci să le dau încredere că pot singuri.
Îmi doresc să crească în adulți liberi, echilibrați și capabili să-și poarte de grijă.

Copiii mei sunt dovada că autonomia și iubirea nu se exclud – dimpotrivă, merg mână în mână.