Au citit acest post: 142

In etapa trecuta a vieții mele eram intr-o continua goană. N-am savurat nimic cu adevărat.

Acum trăiesc o existenta in echilibru și tihna.

Abia acum imi dau seama ca acea graba era de fapt un raspuns la trauma.

Nu m-am mai grabit cand mi-am știut valoarea. Valoarea personală tu ti-o dai. Ca sa ajungi aici și sa înțelegi ca graba strică treaba, ai nevoie sa te vindeci.

Ne grabim in relații mai ales. Oameni mereu pe fuga sa cunoasca repede pe cineva, sa faca copii, sa faca sex, sa se căsătorească. Deși e o dilemă în capul lor și o ezitare, ei tot merg înainte pe pilot automat, fără sa-și dea seama ce simt cu adevărat. O anxietate generalizată, nu cumva sa rămânem în urmă, nu cumva sa rămânem singuri, nu cumva sa nu ne iasă lucrurile.

Un ritm nebun și o frică de viitor. Vrem rezultate de durată, fara sa oferim timp. Vrem relații lungi și stabile, dar ne grabim sa ne mutam împreună înainte sa ne luam timp sa vedem dacă ne potrivim cu persoana din fata noastră. Unde mai e procesul în toată povestea asta?

După ce m-am grabit 30 ani, imi dau seama cat de fain e sa lasi lucrurile sa se întâmple natural, sa fii conectat la tine și la prezent.

Pe măsură ce trece timpul, întâlnesc oameni mai calitativi, mai în acord cu evoluția mea. Cu cât evoluezi mai mult, cu atât timpul iti oferă răsplată pentru răbdarea și consecventa ta.

Simți plăcere și bucurie atunci cand savurezi viata fără grabă, nu există nici un loc în care trebuie sa ajungi. Singurul loc în care trebuie sa ajungi este calea ta, calea destinului…pentru asta nu trebuie sa te grăbești, ci doar sa te pregătești, în ritmul tău.