Au citit acest post: 103

Mi-au luat fix 3 ani sa ma vindec după divorț.

Abia acum pot spune cu mana pe inimă ca ma aflu în integralitatea mea emoțională, psihologică și financiară.

Am avut experiențe superficiale , fix cu scopul de a ma descoperi și de a ma vindeca. Da, ai nevoie uneori de aventuri, care sa te ajute sa te cunoști fizic, spiritual, emoțional.

Din toate am învățat câte ceva și au contribuit la dezvoltarea mea în ceea ce sunt acum.

Cel mai important lucru, pe care l-am înțeles este ca sunt valoroasă pe multe laturi, iar materialul din care sunt făcută e clar-material de nevastă.

Fiecare vine cu un scop și un rol, al meu are legătură cu casa, copiii, construcția la comun și mai ales IUBIREA.

A te simți iubit, hrănit și auzit creează stabilitate și asta am încercat în tot acest timp sa le ofer copiilor mei.

Specialitatea mea e latura emoțională, asa ca ma gândesc temeinic la felul în care împart spațiul emoțional între copiii mei și un nou-venit.

Vreau sa evit sa-mi rănesc copiii în vreun fel din punct de vedere emoțional.

Se pare ca mult mai ușor, copiii accepta pe cineva nou în spațiul tatălui, decât în cel al mamei.

Îmi doresc un partener potrivit pentru mine și copiii mei, pentru ca nu vreau sa cad în latura cealaltă de mamă, care se învârte în jurul copiilor, ii pun în tipare de atașament neadecvate atât pe ei, cât și pe mine.

Neavând un partener, am observat, chiar și eu care am capul pe umeri, ca tind sa ma unific prea tare cu copiii și sunt conștientă ca nu e drumul cel bun.

Am planul de a reveni în viata sociala, lucrul acesta ma ajuta sa-mi echilibrez rolul parental.

Nu vreau sa ajung sa înlocuiesc rolul partenerului de cuplu cu ai mei copii. În felul asta as pune o presiune prea mare pe copii și nu asta e scopul pentru care i-am adus pe lume.

Copiii sunt copii, iar eu am nevoie de un partener adult.

Dacă ai mei copii ma vad fericită și nu în capul lor permanent, am șanse sa cresc și eu copii fericiți.

Când se va întâmpla nu știu, dar pentru ca-mi doresc știu sigur ca se va întâmpla și asta în viitorul apropiat.

Cred ca mediul potrivit, pentru o prima întâlnire sa nu aibă loc în casa copiilor, spațiul lor de siguranță, ci undeva în parc, la restaurant cu loc de joacă pentru copii.

Intenționez sa verific etapă cu etapă sentimentele copiilor mei.

Emoțiile au un rol esențial în formarea noastră ca oameni, încurajarea copiilor noștri spre a se exprima, a spune ce simt, ne va ajuta în managementul calității situationale.