Au citit acest post: 13

Când ne alegem pe noi, lumea nu se sfârșește. Începe.

Am fost crescuți să credem că iubirea înseamnă să pui pe altul pe primul loc. Să te dai la o parte. Să sacrifici. Să rabzi. Să taci. Că dacă alegi pe altcineva înaintea ta, e nobil. Că dacă spui „nu mai pot”, e egoism.

Așa că am tot amânat. Pe noi. Pe dorințele noastre. Pe liniștea noastră. Am spus „da” când ne sfâșia „nu-ul” în piept. Am stat când ne era clar că am plecat deja în suflet. Am iertat când nu ni s-a cerut iertare și am dăruit când inima noastră era în agonie.

Dar vine o zi.

O zi în care ceva se rupe și, în același timp, se așază. O zi în care nu mai poți. Și nu pentru că ești slab. Ci pentru că, în sfârșit, ești sincer.

Și în acea zi alegi. Pe tine.
Și nu, lumea nu se sfârșește.

Lumea abia atunci începe.

Începe liniștea.

Nu mai trăiești în frică, în vină sau în compromis. Nu mai faci pe plac doar ca să fii iubit. Nu te mai minți că „merge și așa”. Respiri altfel. Dormi altfel. Te trezești altfel.

Pentru prima oară, ești tu cu tine. Și ești bine.

Începe adevărul.

Nu te mai prefaci că nu te doare. Nu te mai convingi că e normal să te simți invizibil. Nu mai cauți scuze pentru absențe repetate sau pentru o iubire care îți cere să te distrugi ca să supraviețuiască ea.

Înveți să spui: „Asta nu mi se potrivește.” Și pleci. Nu cu ură. Ci cu claritate. Cu respect de sine.

Începe puterea.

Când te alegi, nu devii rece. Devii vie. Devii întreagă.

Nu mai accepți relații în care te simți în plus. Nu mai trimiți mesaje la care ți-e teamă că nu ți se va răspunde. Nu mai stai lângă oameni care nu te aleg cu toată inima lor.

Când te alegi pe tine, nu renunți la iubire.

Renunți la confuzia cu care ai fost învățată să o confunzi.

Adevărata iubire nu te cere pe bucăți. Nu te cere flămândă, umilă, pusă pe pauză. Adevărata iubire te vede. Te respectă. Te include.

Și totul începe cu o alegere.

Aleg să nu mă mai pierd în nimeni.
Aleg să nu mă mai abandonez pe mine.
Aleg să-mi fiu loială, și sinceră, și prezentă.
Aleg să nu mai trăiesc în așteptarea unui mesaj, a unei decizii, a unui „poate”.

Când mă aleg pe mine, nu e sfârșitul unei iubiri.
Este începutul vieții.