Au citit acest post: 71

Am fost în week-end ul trecut la cursul de NLP.

Cursul nu ma impresionează prin noutatea informațiilor, ma impresionează însă poveștile oamenilor, conexiunea și posibilitatea de a ma expune prin propria poveste de viață.

Povestea mea e nimic pe lângă a altora.

Cea mai cruntă experienta posibilă mi se pare de departe abuzul la care au fost supuse fetițe mici sub 10 ani de tatăl vitreg.

Una din ele povestea cum mama ei a plecat la muncă în Italia, pe cand avea 13 ani și a lasat-o cu tatăl vitreg. Nu putea sa doarmă de frică, ii auzea noaptea pașii și plângea neîncetat. Se ascundea în pivnița umedă, cu scopul de a se sustrage de la întâlnirile cu el.

Alta fată povestea cum ii spunea mamei ce se întâmpla și mama nu facea nimic. Își lasa în continuare fata pradă abuzurilor acestui bărbat.

Fetele astea au dezvoltat tot felul de mecanisme de supraviețuire, care de care mai dăunătoare.

Acum, ajunse la vârsta adultă caută din răsputeri sa-si scoată amarul din suflet, sa studieze, sa înțeleagă de ce a fost nevoie de atâta durere în viața lor și cum sa transforme trauma.

Sunt mamă de fată și de băiat, iar eu ma lupt cu toate puterile sa-mi apar copiii de fostul soț, de lucruri, care mi se par nedrepte pentru copiii mei și e tatăl biologic.

Propriul tată al copiilor mei mi se pare un abuzator emotional fără margini.

Cand ma gândesc la situația asta, ma îngrozesc și îmi trece rapid interesul pentru vreo relație.

Știu ca există bărbați minunați, dar foarte puțini.

Sunt atât de rari acești bărbați minunați!

Rcunosc ca-mi provoacă dispreț orice comportament care are legătură cu sexualitatea al vreunui potential pretendent. În capul meu asociez asta cu neseriozitatea, imaturitate, obsesie și mi-ar fi îngrozitor de frică să aduc un asemenea specimen lângă copiii mei.

Probabil ca vor fi situații, în care o sa ma satur de abstinenta și o sa o iau razna…sper ca punctual și pentru scurt timp.

Scopul meu principal în viața asta este sa fiu mamă, și nu doar pentru copiii mei! Îmi doresc înțelepciune și noroc, sa nu ajung vreodată sa-mi rănesc copiii în vreun fel. Dacă va exista vreodată riscul acesta, te rog, tine-ma Doamne singură, o veșnicie de acum încolo!