Au citit acest post: 113

Simt cum sufletul meu e mai puternic decat trupul meu firav de mignona.

Simt cum forța lui e mai puternică decât durerea mea fizică. Simt cum emoțiile mele pozitive ma vindeca. Simt cu emoțiile negative ma doboară.

Fiintele umane trec prin nastere, îmbătrânire, boală si moarte. Un proces evolutiv, natural, care-si reia activitatea din nou si din nou.

Oamenii mai au rareori ganduri bune, mintile lor sunt deformate, oamenii adera la ateism.

Unii oameni sunt multumiti cand se descurca putin mai bine in viata decat altii. Asta mi se pare egal cu a trai intr-un cos de gunoi al Universului.

O situație dureroasă care te mentine pozitiv, increzator intr-o forta supremă , indiferent care e ea, te eleveaza. Salvarea prin recunostinta e un proces de ascensiune, de la un nivel jos la un nivel inalt.

Viata este dificila pentru oricine trăiește aici.

Viata necesita gândire, efort! Acestea sunt doar oportunități de creștere spirituală.

Scopul vieții nu este de a realiza ceva in societate.

Scopul vieții sunt faptele noastre, influenta asupra celorlalti, demnitatea in vremuri tulburi si recunostinta pentru oportunitatile ieșite in cale.

Pe măsură ce imbatranim, poverile devin mai grele si punem la îndoială stilul nostru de viață.

In vremuri tulburi, de boală si durere, iti dai seama ca nu simți bucurie traind o viață agitată si inutila. Si atunci incepi sa te razvratesti.

Ajungi in punctul in care nu mai accepti regulile nimanui, iti creezi propriile reguli si le impui lumii.

Este primul pas, razvratirea contra sistemului.

Ca sa pășești in urmatoarea etapă trebuie sa renunti definitiv la trecut.

Si ca sa renunti la trecut, te transformi in copil si inserezi toata inocenta si partile tale bune. Copilul, tot ce face, face din inimă!

Copilul nu reacționează emotional fata de ce s-a întâmplat in trecut!

Copilul incepe acum o viață nouă cu componente si tipare noi de gândire!