Au citit acest post: 99

Am 35 ani, doi copii de 2 ani si 4 ani, un baiat si o fata, am divortat anul trecut si sunt mai fericita ca niciodata. Am divortat pentru ca eram cu adevarat intr-o relatie toxica, unde eram criticata tot timpul, devalorizata, eram permanent sub abuz emotional, respinsa si neiubita. Pe toata durata celor 10 ani de relatie am lucrat cu mine, am muncit, mi-am deschis o firma, mi-am luat un apartament.

Nu i-am cerut niciodata nici macar 10 lei fostului partener, am fost mereu independenta si dornica sa evoluez. Mi-am dorit foarte mult copii, sunt genul de femeie pentru care maternitatea este pe locul 1 in viata mea, fara sa-mi pierd individualitatea sau sa-mi coplesesc copii in vreun fel.

Am fost o sotie dedicata vietii de familie, casa mea era mereu ordonata, completa, aveam grija de sot, de copii cat puteam de bine. Cand a implinit fetita mea 1 an am decis sa divortez, eram coplesita de felul cum se raporta la mine si la copii, o critica fara final, pe care nu o mai puteam suporta. In trecut am vrut de mai multe ori sa renunt la aceasta relatie, dar n-am reusit, m-a intors prin manipulare de fiecare data. Mi-a fost frica initial sa fac acest pas, m-am gandit foarte mult, mi-am facut un plan si am decis ca trebuie sa fac pasul, indiferent ce va urma, cu siguranta ar fi fost mai bine. Ajunsesem in punctul in care corpul meu somatiza, psihic nu eram deloc bine, dar faceam eforturi sa ma adun si sa pun in practica planul meu de evadare din viata trista pe care o duceam. Copiii m-au ajutat enorm, acum cand stau si ma gandesc, cred ca, de fapt ei au fost cei care m-au ajutat sa scap din bula nefericirii. Copiii au venit cu un scop clar de ma ajuta sa ma deschid spiritual, sa-mi dea forta, sa-mi ofere dragostea de care aveam mare nevoie.

S-a opus divortului, a fost foarte greu, a incercat sa-mi fac mult rau, sa ma destabilizeze financiar, pentru a ma intoarce la el, m-a chinuit pana in ultima clipa, dar a meritat si a trecut, pentru ca acum am o viata noua, linistita si fericita.

M-am regasit pe mine, eu sunt un exemplu ca se poate!

Noi, femeile suntem o sursa de energie inepuizabila, si de-aici vin aceste super puteri. Copiii mei reprezinta un combustibil pentru mine si nicidecum o piedica.

M-am organizat foarte bine, ma simt o norocoasa, dar cred ca norocul ti-l faci singur.

Imi iau energia si bucuria de la copii mei, iar ambitia de la pasiunea cu care imi desfasor activitatea. Nimeni nu-ti pune noroc in sacosa, doar actiunile tale sunt secretul reusitei.

Am invatat sa ma intreb periodic: Cine sunt eu si ce vreau de la mine?

Ma ajuta sa ma echilibrez si sa merg mai departe spre scopurile mele.

Daca eu pot, poti si tu!