Sunt trista, foarte trista. Ma simt ca un hamster intr-o roată. Ultimii ani m-au dărâmat, m-am reconstruit de la esență și totuși am momente în care simt ca n-ajung nicaieri.
Sunt prinsă intr-o buclă neîntreruptă în care ma zbat să-mi ajut copilul, sa-l pot duce la medic. Ma lupt sa conving o instanță că sunt mamă și vreau sa ma asigur ca al meu copil e bine sau daca nu, sa-l pot trata.
Intr-o lume normală, un tată normal nu s-ar impotrivi ca al lui copil sa fie bine.
Sunt furioasă pentru ca nu am control asupra vieții mele, nu pot exercita funcția de mamă.
Sunt supărată pe deciziile mele. Cum am putut sa fiu atât de oarbă, cum am putut sa aleg un asemenea tată pentru copiii mei?!
Nu mai pot da timpul înapoi, asa ca-mi ramane doar sa lupt, sa strang din dinți și să mă rog.
Am parte de viața pentru care sunt dispusa sa lupt. Refuz sa am parte de viata asta !
Imi doresc o alta viață, spectacolul oricum va continua, fie ca aleg sa lupt sau sa fiu inactiva.
M-am săturat sa duc o viață plina de insatisfactii și neimpliniri. Nu mai vreau sa accept mizerii, le voi pune pe lopata și voi face curat.
„Actiunea ar putea sa nu aducă fericire, dar fara actiune nu există fericire.”
Benjamin Disraeli
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.