Toți oamenii fac cât pot

Ceea ce le pretindem altora ar trebui sa ne pretindem și nouă.

Datoria fata de noi înșine e una.

Datoria fata de ceilalți e alta.

Datoriile și obligațiile fac parte din viata. A fi captiv nu e o astfel de îndatorire.

Cea mai rapidă modalitate de a elimina senzația de captivitate sau de victimizare e sa-ti reincadrezi propriile gânduri, așteptări și convingeri de bază. Uneori trebuie încheiată relația cu totul. Avem de ales.

Ceilalți oameni nu sunt problema , decat dacă le permiți.

În viata de adult ești propriul stăpân și ai libertatea de a păstra oamenii care se potrivesc cu sufletul tău și-ți dau o stare de bine și de a-i elimina pe cei care te rănesc.

Iubirea care-ti provoca răni sufletești nu se cheamă iubire, ci dependenta.

Mi se pare greu sa iubești toți oamenii, dar pe cei cu care ne petrecem timpul și cu care ne inconjuram sunt o parte uriașă din viata noastră, trecutul și viitorul nostru.

Este interesant ca ceea ce gandim despre alții, gândim adesea despre noi înșine.

Secretul este sa mutam atenția de pe ceilalți pe noi înșine, înspre factorii pe care-i putem controla: noi și atitudinile noastre.

Ceea ce trebuie sa învățăm este sa nu ne mai bazam pe alți oameni pentru propria fericire.

Noi putem doar controla puterea pe care le-o dam altora asupra noastră.

Dacă vom fi conștienți de faptul ca toți oamenii fac atât cât pot, așteptările noastre vor fi rezonabile și ne vom face viețile noastre mai ușoare.