Stilul meu de atasament

Stilul de atasament reflecta relatia pe care am avut-o cu parintii nostri in anii copilariei.

Vrem sau nu sa recunoastem, acesta are impact direct asupra modului in care ne manifestam in relatiile romantice.

Nu intamplator ne asociem cu persoane care ne reflecta familiaritatea.

Aceste stiluri de atasament ne influenteaza in toate relatiile, nu doar in cele romantice.

Stilurile de atasament sunt 4 la numar:

1. Evitant;
2. Anxios;
3. Ambivalent;
4. Sigur.

Eu ma identific cu doua dintre ele, cel sigur si cel anxios, dar din fericire predomina atasamentul sigur.

In cadrul atasamentului sigur se incadreaza oamenii autonomi, care nu se feresc sa-si dezvaluie emotiile, care admit ce simt si au incredere in ei.

In schimb, atasamentul anxios dezechilibreaza foarte mult balanta.

Aici se manifesta, prefer sa vorbesc la trecut, o dorinta acerba de a primi confirmarea faptului ca sunt importanta pentru celalalt, ca sunt iubita si sustinuta.

Se adauga frica de a fi parasita, lucru pe care il si atrag cu puterea gandului.

Atasamentul anxios isi are radacina din rana de abandon si rana respingerii, ambele avand teren fertil in copilaria mea, mai ales ca m-am nascut cu rana de respingere. Cele doua rani sunt strans legate, nu exista una fara cealalata.

Mama lipsea foarte mult de acasa, mi-aduc aminte ca stateam foarte mult singura si eram atat de dornica sa stau in prezenta ei, sa ma cuibaresc in bratele ei. Ma iubea foarte mult, simteam asta, dar nu primeam suficienta hrana sufleteasca, aveam nevoie de manifestarea iubirii.

Mai tarziu, am invatat sa cer, pe principiul: ,,Copilul care nu plange, nu i se da de mancare!”

Cu mama mergea, ea ma iubea cand ceream, de fapt eu o luam in brate si o imbratisam. In schimb in relatiile romantice nu se intampla asta. Ma conectam cu persoane indisponibile emotional, cu atasament evitant.

Atasamentul evitant se manifesta la persoanele cu o copilarie in care, nu au fost incurajati sa vorbesca despre ce simt, mama lor a lipsit mult , ei nu au primit hrana si protectia sufleteasca necesara la acel moment. Principalele emotii manifestate de ei, teama si furia, sunt cele pe care le au de rezolvat. Sunt acei oameni care fug de relatii si iubire.

Acesti oameni sunt atrasi de parteneri incorecti, care nu-i trateaza cu respect si care se folosesc de ei.

Sunt atrasi de parteneri care nu le satisfac nevoile si sprijinul, ei simt ca nu trebuie sa fie iubiti.

Ei fug imediat cand gasesc un partener ce-si manifesta iubirea fata de ei.

Ridica ziduri intre ei si celalalt pe principiul ca nu au nevoie de el.

Ei neaga importanta conexiunii cu partenerul, transmit mesaje ambivalente si nu vorbesc nicidata despre ce simt cu adevarat.

In momentele cu impact puternic emotional, atunci cand au sentimente de iubire activate reactioneaza contrar emotiilor, desi isi doresc acea conexiune, ei fug, se retrag.

In felul acesta, ei considera ca-si pastreaza stima de sine si ca se mentin ei ca fiind cei mai importanti. Au o perspectiva pozitiva asupra propriei persoane si negativa asupra celorlalti. E un fel de protectie in calea fricii de a fi respinsi si de a se lasa vulnerabili. Ei nu sunt obisnuiti sa fie iubiti si nici sa iubeasca.

Atat cei cu atasament evitant, cat si cei cu atasament anxios au solutii.

Ambele tipologii au ca solutie comunicarea. Ce-mi doresc, ce-ti doresti si cum ne putem face fericiti unul pe altul.

Cel anxios are nevoie de afectiune, cel evitant are nevoie sa comunice limitele lui, sa nu se simta invadat. Treptat, si cel care se simte invadat de iubire se va obisnui sa primeasca iubire, respect, apreciere. Afectiunea e o hrana emotionala, pe care orice om o va aprecia, nu exista suflet care sa nu-si doreasca iubirea.

Acum, ramane sa invete sa primeasca iubirea.