În ce privește „dragostea fără cauciuc”, lichidul seminal conține betaendorfine, care ajuta la diminuarea sentimentelor depresive la femei.

Femeile care fac sex fără prezervativ sunt sensibil mai fericite decât cele care fac sex protejat. Unele femei devin dependente de chimia spermei.

Indiferent de beneficiile emoționale sau cele de sănătate, eu nu m-as gândi la implicarea în sexul neprotejat, decât dacă relația amoroasă ar fi una monograma și dacă as vedea analizele medicale la zi ale partenerului.

Folosiți prezervative, fiți atente, directe și deștepte în alegerile pe care le faceți și astfel reduceți riscul semnificativ al contactării vreunei boli venerice.

Sunt foarte multe boli nesimptomatice, iar bărbații în cele mai multe cazuri sunt purtători ai diferitelor boli, la ei nu se manifesta în nici un fel, însă pentru noi femeile pot fi devastatoare.

HPV se ia chiar și cu folosirea prezervativului și deseori duce la cancer cervical și infertilitate.

Multe BTS cauzează leziuni, secreții vaginale anormale și alte simptome.

Dragele mele, feriti-va pentru ca riscurile cele mai mari sunt la femei. Nu-i cinstit, dar e adevărat.

Atunci când sunteți la începutul unei relații de cuplu, includeți neapărat acest subiect în dezbatere cu partenerul. Vorbiți despre istoria sexuala a fiecăruia. Faptul ca va pasa de siguranta voastră n-ar trebui văzut nicidecum drept ceva stânjenitor. Doar atunci când va simțiți în siguranță puteți sa va manifestați erotic intr-un mod relaxant.

Sa n-aveți nici un dubiu ca, dacă unui barbat nu-i pasa suficient de siguranța, confortul și plăcerea voastră încât sa-si pună prezervativ, atunci el nu reprezintă cea mai buna alegere ca partener. ( și nici ca amant generos).

Regula mea de aur este ca , dacă nu te simți în confort sa discuti cu el despre igiena, atunci poate nu-i ok sa faci sex cu el. Sex de calitate înseamnă comunicare deschisa și onestitate.

Atitudinea aceasta e întotdeauna sexy, fiți încrezătoare ca sunteți dorite și spuneți ce vreți și ce va trebuie.

E tare greu de găsit un bărbat bine, potrivit ție, sau poate e mai bine de găsit un bărbat tare! Potrivirea trebuie sa fie fizică și emoțională.

Dacă iubești bărbatul, ii iubești și penisul, mărimea e irelevanta. Oricum majoritatea bărbaților nu știu ce sa facă chiar de-o au mare. Un bărbat mai puțin dotat este mult mai harnic și mai interesat sa te satisfacă, ceilalți cu scule mari sunt leneși.

De câte ori vorbesc cu o femeie care se plânge de dimensiunea partenerului, imediat ce trecem la subiecte reale, problema se dovedește rareori a fi marimea lui, mai cu seamă lipsa ei de împlinire orgasmica.

Punctul focal trebuie sa fie calitatea nu cantitatea.

Sunt multe femei care s-au despărțit de parteneri din cauza insatisfacției sexuale, dar n-am întâlnit niciodată o femeie care sa-si părăsească bărbatul din pricina mărimii insuficiente a penisului sau.

Vaginul e un tub comprimat care, în timpul excitarii, se desface și se înfășoară împrejurul penisului, mărimea contează mai puțin decât se presupune în mod obișnuit.

Sexul e o experienta fizică, psihică și emoțională, toate cele trei influențează modul cum o anumita femeie percepe mărimea penisului.

Bărbații cred ca un penis mare e echivalent cu a fi un amant bun. Femeile spun ca mai mare nu e neapărat mai bine. La fel cum barbatii percep sânii unei femei ca fiind mai mult sau mai puțin atrăgători în funcție de marime și formă, mărimea penisului, ca și mărimea sânilor, n-are de fapt nici o legătură cu fiziologia orgasmului.

Femeia e atrasă sexual de bărbatul care miroase bine, alături de încredere, înălțime, simt al umorului și o figura plăcută.

Bărbatul care nu îndrăznește e ca un copil care-i scrie lui Mos Crăciun sa-i aducă o femeie .

Bărbatul care are deja femeia, dar nu-i face nici un compliment, n-are o problema cu femeile, ci cu bărbații.

El chiar nu e conștient ca nu e singurul bărbat de pe Pământ și ca tot ce nu mai folosește s-ar putea sa aibă undeva un cumpărător.

Femeia nu se pune pe ocazii, dar are destule. Ii trebuie doar un motiv.

Femeia se hrănește cu complimente, dacă tu nu ești dispus sa o hrănești, fii sigur ca se va găsi cineva sa o valideze.

Stai liniștit ca o sa afli cât valorează după ce pleacă și o s-o vezi la brațul altuia.

Dezindragostirea femeii se rezolva cu dușurile reci ale indiferentei tale.

Faptul ca un bărbat nu-i spune femeii ” Te iubesc ” nu are legătură cu faptul ca nu e pregătit, ci cu faptul ca nu e…

Faptul ca nu pune pe Facebook ca e intr-o relație nu are legătură cu ideea ca”doar prostii pun asta pe Facebook „, ci cu faptul ca e în căutare în continuare.

Faptul ca nu vrea sa se căsătorească ca e ateu, e o minciuna, pur și simplu nu vrea.

Toți vrem sa fim iubiți cu voce tare, nu va mai mințiți și nu le căutați scuze, nu mai credeți mincinoșii și poveștile SF pentru ca va pierdeți timpul.

Ceea ce le pretindem altora ar trebui sa ne pretindem și nouă.

Datoria fata de noi înșine e una.

Datoria fata de ceilalți e alta.

Datoriile și obligațiile fac parte din viata. A fi captiv nu e o astfel de îndatorire.

Cea mai rapidă modalitate de a elimina senzația de captivitate sau de victimizare e sa-ti reincadrezi propriile gânduri, așteptări și convingeri de bază. Uneori trebuie încheiată relația cu totul. Avem de ales.

Ceilalți oameni nu sunt problema , decat dacă le permiți.

În viata de adult ești propriul stăpân și ai libertatea de a păstra oamenii care se potrivesc cu sufletul tău și-ți dau o stare de bine și de a-i elimina pe cei care te rănesc.

Iubirea care-ti provoca răni sufletești nu se cheamă iubire, ci dependenta.

Mi se pare greu sa iubești toți oamenii, dar pe cei cu care ne petrecem timpul și cu care ne inconjuram sunt o parte uriașă din viata noastră, trecutul și viitorul nostru.

Este interesant ca ceea ce gandim despre alții, gândim adesea despre noi înșine.

Secretul este sa mutam atenția de pe ceilalți pe noi înșine, înspre factorii pe care-i putem controla: noi și atitudinile noastre.

Ceea ce trebuie sa învățăm este sa nu ne mai bazam pe alți oameni pentru propria fericire.

Noi putem doar controla puterea pe care le-o dam altora asupra noastră.

Dacă vom fi conștienți de faptul ca toți oamenii fac atât cât pot, așteptările noastre vor fi rezonabile și ne vom face viețile noastre mai ușoare.

Dacă am cerut iubire și am primit orice altceva, înseamnă că am primit prea puțin.

Dacă am cerut orice altceva și am primit iubire, înseamnă că am primit mai mult decât ma așteptăm.

Universul nu te lasa deloc sa fii ales de oamenii nepotriviți. Te agiți, te macini, suferi și în cele din urmă realizezi ca asa trebuia sa se întâmple.

Când expira timpul unei relații, o sa simți asta. Simți, pentru ca tot ce s-a întâmplat pana atunci are sens de abia acum.

Nu ai plecat mai devreme pentru ca nu aveai descărcată toată informația, abia acum este completa, abia acum faci legăturile și înțelegi de ce asa și nu altfel.

Tot ce era ilogic și dureros, acum e înțeles și vindecat.

O conexiune nu expira înainte de momentul ei. O conexiune expira când tu nu mai ești același.

Și eu ma întrebam cum de am stat atât de mult intr-o relație disfunctionala, acum înțeleg ca nu era momentul. Când a venit momentul totul a devenit limpede, am simțit în fiecare celula fără sa-mi spună nimeni.

Relația s-a dizolvat, fiecare suflet i-a spus celuilalt ce era de spus.

În tot ce se petrece suntem supuși permanent procesului constant de înțelegere și șlefuire.

Intuiția mea e atât de puternică încât, îmi da acces la nivel energetic și emoțional la un nivel extrem de profund.

Adevărul generează întotdeauna consecințe vizibile, care pot fi verificate și comparate cu fapte reale.

Minciuna nu ajunge de multe ori la stadiul practic, iar atunci când ajunge generează foarte multa nesiguranța și instabilitate.

Tot în cadrul relațiilor am învățat ca minciuna se reflectă în felul în care ma tratează, în felul în care-si manifesta intenția fata de mine. Când cineva ma minte, mereu există o problemă, o amânare, ceva ce provoacă conflict și suferință.

Unii bărbați omit intenționat adevărul, intr-un mod foarte tehnic. Îți prezintă o poveste reală, dar scot din context exact adevărul denaturand totul. Spun , astfel, ca ei nu au mințit în ceea ce-au prezentat, însă fix particica pe care n-au mentionat-o este cea care schimba intreaga poveste.

Adevărul nu poate fi tranzacționat, vândut, împachetat. Atunci când faci asta, totul va ieși la iveala și se va întoarce împotriva ta.

Aceste omisiuni făcute conștient și rațional fac diferența între superficialitatea parsiva și profunzimea adevărului.

Oricâtă suferința ar provoca adevărul, pe termen lung el este pace, armonie și înțelegere.

Superficialitatea este doar o profunzime nedescoperita încă.

Oare ce-ai putea sa-i ascunzi unei femei Scorpion? ….care simte lucruri înainte de a se întâmpla uneori…..mai bine n-o face .

Noi oamenii am invatat ca daca exprimam ceea ce simtim suntem vulnerabili.

Am fost invatati ca daca plangem ne imbolnavim, ca plansul te duce in depresie si de acolo nu mai iesi.

Ani de zile am trait in minciuna, mi-am ignorat emotiile negative, astfel ca am creat un climat propice somatizarii. Am devenit atat de vulnerabila, incat acum orice suparare se reflecta in corpul meu fizic.

Sanatos este sa ne dam voie sa traim durerea, nu s-o bagam sub pres, sa eliberam emotiile.

Cea mai mare greseala este sa ignori ceea ce simti, sa-ti camuflezi emotiile sub zambete false.

Corpul meu a invatat sa-si ceara drepturile , pauzele, atentia, iubirea de care are nevoie tocmai prin dezechilibre fizice.

Sunt o norocoasa ca-mi vorbeste, dar sunt si mai norocoasa ca am invatat sa-l ascult si astfel pot sa vindec plagile mele sufletesti. Am invatat ca organismul meu este prietenul meu, si ca daca imi ascult corpul, el imi spune ce si unde sa reglez, la nivel emotional.

Acum stiu ca, daca ma doare ceva, e vorba de o emotie pe care n-am exprimat-o, pe care am ignorat-o si atunci caut sa ma echilibrez.

Sunt constienta ca am de eliminat furia, furia este una din mastile sub care ascund traumele psihologice. Furia nu ma ajuta, dimpotriva, ma ajuta sa somatizez si nicidecum sa ma eliberez.

Aflandu-ma in procesul asta al descoperirii de sine, in ultima vreme am ajuns sa inteleg ca cel mai mult rau imi fac relatiile disfunctionale si dezechilibrate.

Eu singura ma pastrez pe o frecventa care atrage oameni, care ma tin prizoniera in ranile mele psihologice de respingere, abandon, tradare.

Am inteles intr-un final ca tot eu sunt cea care am capacitatea de a defini ceea ce ma echilibreaza, eu sunt singura stapana a vietii mele. Ca sa pot fi in armonie in relatii am nevoie sa stiu ce vreau si sa nu accept sub nici o forma ceea ce nu ma defineste ca om.

Daca eu nu armonizez cu termenii unei relatii, este exact ca un contract, atunci cand celalalt nu poate agrea termenii mei, ci doar eu pe ai lui, imi fac rau singura in acea relatie.

O relatie echilibrata este aceea in care oferim din ambele directii, respectandu-ne limitele, in care incercam pe cat posibil sa ne acceptam, in care ne spunem unii altora ce simtim.

Poate ca sunt momente in care nu ne vorbim, dar fiind intr-o relatie echilibrata stiu ca ma pot baza pe celalalt in momente de criza, stiu ca nu-mi intoarce spatele si spune: ,,Descurca-te singura!”.

Am inteles ca nu trebuie sa ma ,,vand” ca sa nu fiu singura.

Nu vorbeste nimeni despre cat de mult s-a iubit pe sine, ci despre cat de mult l-a iubit pe cel de langa el si cat a asteptat sa fie iubit de acesta.

Noi insine suntem iubire! Inainte de a primi iubire de la ceilalti, este important sa o descoperim in noi insine.

Eu trebuie să mă iubesc pe mine, nu altcineva. Ușor de spus, greu de făcut.

Aștept sa ma iubească alții, cineva, oricine.

Aștept sa ma iubească S. și parca sunt furioasă pe părinții mei, pentru ca nu m-au iubit asa cum as fi vrut eu. Pentru mine dragostea este ceva ce aștepți și nu mai vine, ceva ce ai nevoie și nu primești, ceva ce lipsește și după care tânjești.

De-a lungul vieții mele am învățat ca dragostea este ceva pentru care trebuie sa lupți mult, ceva de care sufletul are nevoie.

Ma simt atrasă de persoane care nu-mi pot oferi ce am eu nevoie, care ma resping, care-mi oferă firimituri. Diferența este ca acum nu le mai pot accepta. Înainte le acceptam, le interiorizam și ma macinam. Acum le scot imediat la suprafață, somatizez, nu mai pot ascunde gunoiul sub preș.

Trauma de respingere, de abandon, de neiubire și toate cele pe care le-am acumulat și cărora le sunt fidelă, le țin bine închise în sufletul meu.

Eu vreau sa ma iubesc pe mine! Scriu apăsat ca să se vadă, sa se simtă, sa se audă, sa-mi între bine în ființă, în sânge, în inima, în cap.

Simt ca vreau sa ma agat de cineva, de oricine, de oameni, dar sunt atrasă de oameni care nu-mi pot da ce am eu nevoie și ma doare asta, apoi îmi spun, ca de fapt n-am eu nevoie de ei, oricum sunt oameni pe care nu-i vreau, sunt puternica și pot sa trăiesc și fără, pot și singură.

Apoi simt furie, am senzația ca vreau sa strig lucruri rele și tăioase care sa doară și sa nu ma simt vinovată când o fac. Recunosc partea asta sadica din mine, o folosesc cu oamenii care ma rănesc, care-mi arunca firimituri. Asa ma apar eu, scot supravietuitorul din mine, sadismul meu e ca un scut pe care-l folosesc când nu mai fac față, cand nu mai pot indura suferința, cand nu mai vreau s-o duc. Asa sunt eu…

Toți vor, toți cer, eu dau și dau, și parcă nu mai pot. Ma simt sfârșita după ce dau părți din mine către fiecare om din jurul meu.

Vreau sa ma conectez, dar parca nu ajung la ceilalți, dar nici pe ei nu-i las sa ajungă la mine. Și aștept, aștept ceva, naiba știe ce…

Aștept sa vina alții sa-mi spună cât de minunată sunt.

Neglijarea emoțională provoacă aceeași durere ca orice alt abuz, durerea se comporta ca gunoiul sub preș, deși nu se vede, începe sa miroasă din ce în ce mai mult. Mirosul a devenit de nesuportat, sunt intr-un moment al vieții în care eliberez spațiul, aerisesc pentru a pune ceva frumos mirositor. Vreau sa miroasă a viață, a bucurie și a calm.

Ma torturează tot acest proces, e ca și cum cineva mi-a bătut cuie în carne și apoi cu o cruzime crunta, mi le-a scos, lăsând în urma răni ce mi s-au infectat. Învăț acum sa le îngrijesc, vor prinde coajă și simt ca se vor vindeca, cât de curând.

Înțeleg ce suferința e în mine, ii dau voie și o accept.

Ma simt singură, foarte singură. Te-a durut vreodată inima atât de tare încât sa simți ca ai sa mori din cauza asta? Asa ma simt eu acum. Simt ca pleacă viata din mine și ca ma sting, și ca de obicei nu e nici un suflet prin preajma. Ma simt a nimănui. Asa am fost mereu. Ma simt atât de diferită, parcă nu-mi găsesc locul și am senzația ca nicăieri nu aparțin.

Adevărat e ca nu iubim la fel, deci nu putem sa ne echivalam iubirile.

Bărbații ne spun sa uitam de egalitatea între ceea ce face el pentru noi versus ce faci tu pentru el. Modul prin care iubesc barbatii se traduce în grija pe care o manifesta pentru femeie, pe cata vreme, femeia simte intens un sentiment profund de conexiune emoțională.

Femeile poftesc la un bărbat pentru ca e bărbat.

Suntem în 2022, poți găsi orice pe Google, mai puțin bărbați.

Ori sunt prea afemeiati si-si numesc slăbiciunea sensibilitate.

Ori sunt prea indeciși, dar numesc incapacitatea lor de a lua decizii….maturitate și chibzuinta.

Femeia aia îmbătrânește cu fiecare luna în care tu nu ești în stare sa zici ceva. E firesc sa te întrebe de câți ani ai nevoie sa faci ceva.

Asa ca e normal sa o ia altul.

Tu o sa te alegi cu una mai uratica și mai prostuta.

Femeile respecta bărbații când nu sunt niște femei cu penis.

Asa cum un bărbat nu e interesat de o femeie fără frumusețe și nu rămâne cu o frumoasa care are jumătate de inima, la fel nici ele nu vor un bărbat fără personalitate, pasiune, un bărbat fără putere.

Femeia vrea de la bărbat forță, puterea sa recunoască ce simte pentru ea și minte sa le înțeleagă ce simte ea pentru el.

Da, femeia cauta un bărbat care știe ce vrea, cauta un drum care duce undeva.

Cine ar alege sa trăiască intr-un sens giratoriu?

Acești bărbați care nu duc nicăieri, mereu disponibili, niciodată capabili nu stiu ca femeia care nu găsește o adresa la doua străzi are un GPS pentru relații.

Sigur ca stii sa dai papucii. La treaba asta si la politica toti prostii se pricep.

Asa cum e plictisitor sa stai toata viata in pozitia misionarului, ar fi pacat sa te desparti mereu la fel. Si viata are grija sa fie mereu diferit, indiferent ce vrei tu.

O sa ai despartiri in care dai, altele in care primesti, altele isterice, unele in care ramaneti ,,prieteni”.

E frumoasa, dar e proasta, e buna de sex, dar nu e buna de nevasta, e inteligenta, dar, de fapt e prea inteligenta si nu mai par eu supererou.

Nu e suficient s-o iubesti. Viata cea mai misto e undeva intre 16-40 ani.

Unii descopera iubirea la 35 ani, dupa ce au pierdut cei mai frumosi ani si exclama in plina revelatie erotica:,,fuuck, deci asa trebuia sa fie!!!”…asta e, mai bine mai tarziu decat niciodata.

Meriti sa intelegi ca e o mare diferenta intre a face dragoste si futut cu care te plictiseau femeile pe care nu le-ai iubit. Surprinzator, tocmai acum cand ea iti spune ,, fute-ma” si iti cere sa o ,,pedepsesti”, iar tu simti paradoxul suprem: sa te supui dominand-o.

Meritati amandoi acel moment cand aproape nu mai e nevoie sa ceri. Si, cand, totusi ceri, stii ca-i faci celuilalt o bucurie pentru ca-l lasi sa stie ce ti-ar placea.

Cand o saruti pe gura dupa ce ti-a facut multe cu gura aia si realizezi ca tu o respecti mai mult decat pe femeile carora le saruti mecanic mana si le spui:,, Dupa dvs”la usa biroului tau.

Pe ea o conduci cu privirea pana la baie cand pleca din pat transpirata si lasa in urma un parfum de sex si fericire.

Esti un om cult, dar acum stii ca viata s-a saturat de aduceri aminte, de lectii invatate pe de rost. Viata iti cere sa inventezi cel mai frumos compliment: Te iubesc!

Faptul ca te iubeste nu e o calitate a lui, e a ta, ca tu esti …iubibila!

Pentru barbati, cel mai frumos compliment e ca ea sa nu spuna ,, daca nu-ti place , gaseste-ti alta” sau ,,daca nu-ti convine, pleaca”.

Uneori schimbi tot, chiar daca asta inseamna sa pierzi tot…pentru un nou inceput.

Cel mai frumos compliment pe care i-l poti face unei femei este cand, incet-incet nu mai esti barbatul de care s-a indragostit.

Te placea pentru ca erai nebun, dar acum te gandesti la altfel de riscuri, pentru ca viitorul nu mai e doar al tau.

Iti pastrezi nebunia doar pentru nopti, ca o noapte buna nu e una in care sa dormi, si responsabilitatea pentru fecare zi.

Inainte erai omul care dobora un rival cu un cuvant, acum esti omul care cladeste cu fiecare actiune.

Inainte iti era greu sa spui ca o iubesti, acum ii spui zilnic, pentru ca stii cat de mult inseamna pentru ea.

Inainte pastrai misterul, acum vrei sa mergi peste tot cu ea. Sa-i arati orase si munti, si mari ca tot atatea rame in care voi sunteti tabloul.

Inainte o ascundeai de ochii lumii, acum ai vrea sa-i dai cheile lumii.

Inainte ii chemai un taxi, acum mergi in parcare sa incalzesti masina, inainte sa urce in ea.

Acum, cel mai bun mic dejun este in pat, pentru ca esti in patul care trebuie.

Uneori il pregatesti tu, alteori ti se aduce, la fel ca o cafea buna, e doar un pretext pentru fericire. Si are parfum de femeie.

Acum sunteti o echipa, o intrebi, cand trebuie luata o decizie.

Acum, timpul fara ea, ti se pare pierdut. Te-ai schimbat atat de mult.

Nu mai esti barbatul de care s-a indragostit si este foarte bine.

Acum esti un barbat mai bun!