Ani de zile am urmat tipare neconforme cu autenticitatea mea. Am fugit de mine cat de tare am putut, pana cand, am avut un moment revelator si am tras frana de mana. Parca tot Universul si toti oamenii, care-mi ieseau in cale erau veniti, ca sa ma ghideze, sa-mi fac curaj si sa-mi recriu povestea.

Am inceput sa lucrez in a elimina blocajele emotionale, ca o ceapa, foaie cu foaie pana cand m-am intalnit cu sufletul meu indurerat de la atata tristete, respingere, abandon, tradare, deprivare emotionala. Nu mi-as fi imaginat ca atunci cand te uiti in interiorul tau, chiar poti sa dai de un copil ranit, care are nevoie de protectie si iubire. Adultul de azi, esti in masura sa ii intinzi o mana si sa-i spui ca de azi totul se va schimba.

Caramida cu caramida vom reconstrui stima de sine, importanta si valoarea unui om capabil, care lasa in urma rezultate vizibile, care stie sa iubeasca cu adevarat si sa aduca valoare in lume.

Primul pas este sa notez 10 lucruri care-mi plac la mine si pe care nu le-am vazut pana acum, pentru ca eram prea ocupata sa ma valideze altii, cand de fapt, era atat de simplu sa ma analizez. Acelasi lucru va propun si voua, pe o foaie de hartie notati 10 lucruri care va plac la voi.

1. Sunt ambitioasa
2. Sunt serioasa
3. Sunt ingrijita
4. Sunt sociabila
5. Sunt iubitoare
6. Sunt empatica
7. Sunt muncitoare
8. Sunt optimista
9. Sunt frumoasa
10. Sunt capabila sa-mi asum riscuri

Cred ca, de fapt, asta e cea mai buna solutie sa te iubesti pe tine. E suficient sa te uiti la tine, sa fii constient ca meriti sa fii fericit pentru ca esti viu si pentru asta identifica-ti laturile pozitive, potenteaza-le permanent. Apoi pas cu pas vom elimina emotiile negative:

1. Nu merit
2. Depresia
3. Resentimentele
4. Deznadejdea
5. Furia
6. Frica
7. Dezamagirea
8. Nu mai judeca
9. Gelozia
10. Dezgust

Trăim vremuri interesante, eu, cu siguranță, ma voi amuza, sper, peste ani când voi citi acest blog.

Azi, acum ma simt ca și cum as innota într-o mare dezordine. Vreau sa fac curat, sunt conștientă de toată trauma, de toată durerea, stiu de unde vine, dar sunt debusolata. Am crezut ca am avut o copilărie normală, am crezut ca e suficienta conștientizarea tuturor aspectelor, scoaterea la suprafață a emoțiilor…dar nu, am de muncă pentru a elimina vechile tipare, am nevoie de o resetare totala. Nimic din ce-am trăit nu mi s-a potrivit, știu cum vreau sa arate viata mea, dar eu însămi am nevoie sa fiu alta, mai bună, mai blândă, mai cumpatata, mai echilibrată, mai aproape de realitate, sa nu mai pun presiune pe mine, pe cel de lângă mine etc.

Am început sa adun lucrurile și vreau sa le pun la loc după ce am șters praful, dar pentru asta mai am de așteptat, este mult de aranjat. Sunt convinsa ca la final, totul va fi curat, ordonat și frumos mirositor.

Odată cu evoluția, adaug un plus la stima de sine. Am constant ispite, care-mi ies în cale si-mi spun ca valorez puțin:” Vreau doar sa ne simțim bine pentru ca ești frumoasă! Fără obligații! Nu vreau o relație ! Dacă nu aveai copii, chiar îmi doream sa avem o relație!” Fraza asta e trasa la indigo și ma amuza. Copii mei sunt și vor rămâne cel mai important lucru pe Pământ, pentru acești copii am plătit scump și mi i-am dorit enorm. Ma amuza inclusiv sinceritatea lor. Stau și ma gândesc, oare atât de vulnerabilă sa fie o femeie în momentele de genul acesta?! Se pare ca da, altfel nu înțeleg abundenta de oferte.

Bărbații aceștia care insira femeile una după alta, crezând ca o vor găsi pe Ileana Cosanzeana-pres de întrare, pentru ca asta vor, nicidecum o femeie adevărată capabila de iubire, capabila sa dezvolte, capabila sa participe la luarea deciziilor, capabila sa le spună ca greșesc….pe acești bărbați as vrea sa-i vad la bătrânețe, la 55-60-70-80 ani, când vor rămâne ei fata în fata cu femeia aleasă și vor sta unul cu altul toată ziua, oare cum se vor simți cu acea femeie? Când vor pleca copii de acasă și vor da nas în nas cu alegerea lor maiastra, atunci as vrea sa vad fericirea din ochii lor.

La tinerețe e simplu, schimbam femeile ca pe șosete, cautam varianta cea mai comodă, dar vine pentru fiecare un moment când plătim cu bună știință pentru alegerile noastre, pentru umilințele la care-i supunem pe ceilalți.

Nu uitați, tinerețea nu e veșnică, bătrâni vom fi mai mult timp și acolo va fi momentul cheie în care vom înțelege rezultatele alegerilor noastre.

A…uitasem….

Răspunsul este NU! ….și va sfătuiesc și pe voi , restul femeilor singure, sa începeți sa spuneți NU mai des și sa deveniți o provocare, nicidecum preș de intrare.

Încep sa realizez ca ma obosește, ma enervează și ma ține pe loc un bărbat în tot ce înseamnă relație de familie. Ma uit în jurul meu la cuplurile căsătorite cu copii și foarte greu înțeleg modul lor de a funcționa.

Față de o familie completă, eu reușesc sa eficientizez foarte mult timp în plecarea de acasă, deciziile luate împreună cu copii au un ritm rapid de punere în aplicare, avem liniște și înțelegere.

Sunt în parc cu copii, iar unele cupluri încep sa se certe, stau unii după alții sa se aștepte, discuții fără sens…

N-am experienta pozitivă cu nici un bărbat din viata mea de pana acum, în urma cercetărilor reiese ca bărbații narcisisti erau cei care ma cooptau în relație. Deprivarea emoțională era chintesenta relației. Nici eu nu eram Ileana Cosanzeana, multe lucruri am pus la punct și mai urmează.

Ma îndoiesc în acest moment ca as mai avea curajul sa ma căsătoresc vreodată, mi se pare o mare capcana.

Femeile se schimba, se dezvolta, bărbații nu!

Pe unul din ei l-am așteptat 10 ani sa se schimbe, pe altul 1 an.

Nu va lăsați păcălite, bărbații nu se schimba niciodată, iar unul zdravăn la cap , sa fie liber, eu n-am găsit vreodată.

Da, sunt bărbați de nota 10, dar dacă nu ești tu ok și nu l-ai prins pana-n 30 ani….la revedere…învață să te distrezi singură sau sa crezi într-o minune!

Sub nici o forma nu accepta sferturi și jumătăți, sănătatea ta mintală, emoțională și fizică e foarte importanta!

Orice lucru care te costa pacea este prea scump.

Suna bine , nu-i asa fetelor?! 🙂

Este o veche zicala: Bine faci, bine gasesti!…se potriveste cu Barbat bun cauti, asta gasesti.

Universul este foarte receptiv la gandurile si emotiile noastre.

N-o sa-l primesti livrat prin posta, dar totul depinde de starea ta emotionala, de capacitatea ta de a socializa, de felul in care te porti, draga femeie.

De data asta, stim ce vrem. Vrem un barbat cu suflet!

Ne-am invartit intr-un sens giratoriu pana acum, am omis ingredientul principal, fara de care reteta nu poate iesi.

Pentru aceasta reusita, ai inteles bine, draga mea, nu esti validarea nici unui barbat, nu esti privirea barbatului indreptata spre tine si nici lipsa ei.

Barbatul potrivit pentru tine este acea persoana care-ti creeaza emotii, care-ti mentine intelectul activ si spiritul tanar.

Nu te mai inghesui in sufletele celor care nu te pot cuprinde, au sufletele prea mici pentru cat de mare esti tu.

Cand mesajul ,, nu imi place sa stau langa tine” ajunge la corpul energetic al celuilalt si iti da o stare proasta, nu pretinde ca simti ceva pozitiv, nu te minti.

Viata frumoasa inseamna autenticitate, nu dulce nefondat si necerut.

Ne putem salva enorm de mult, daca refuzam relatiile de umplutura, de fatada, fara conexiune autentica.

Respectam toti oamenii in aceeasi masura, dar alegem pe cine se potriveste cu sufletul nostru.

Mare atentie:

Cand un barbat cauta un anumit tipar de femeie pe baza unor rationamente discriminatorii de genul: sa fie inalta, slaba, pe la 25 ani, fara copii si mai ales: sa nu comenteze in fata mea, este un individ plin de nesigurante si traume, care nu ii permit sa stabileasca o conexiune emotionala matura cu o femeie.

Este dezumanizant si toxic sa fii cu cineva care te vede un accesoriu, un bun de consum, o resursa de exploatat.

Da, exista vindecare pentru acest gen de barbat, doar daca el ajunge in prag de constientizare, care ii permite sa vada dincolo de sexualitate.

Sa nu-ti imaginezi, draga femeie, ca o sa-l faci tu bine pentru ca esti deosebita.

A vazut si o sa vada mai multe femei decat numeri tu oite seara inainte de somn.

Barbatii maturi, empatici si intelepti exista, nu sunt un mit. Cei mai multi dintre ei sunt oameni cu bun-simt si nu se fac vazuti pe Tinder.

Daca ai avut grija sa-ti rezolvi ranile si starile emotionale, care te fac sa atragi barbatii nevindecati, ai mari sanse sa nu te mai invarti in sensul giratoriu, mai ales ca acum stii clar destinatia si poti face repede trierea, nu-ti ia mult sa identifici comportamente nepotrivite.

Traseul este in medii de afaceri, socializare si networking, voluntariat, cursuri, calatorii.

,,Primesc tot ce vine, dar nu raman cu ce nu imi este necesar!”

Nu relatiile sunt facute sa aduca iubirea, ci iubirea este facuta pentru a fi adusa in relatii.

Am inteles ca un om nu te poate iubi pentru ceea ce esti tu, daca te uraste pentru ceea ce nu este el.

Daca nu ai o relatie cu emotia ta, ca om, esti in deriva.

A fi om inseamna sa ai emotii in primul rand, atata vreme cat nu esti conectat la sufletul tau, la trairea si emotia ta, te apasa o mare tristete si anxietate.

Cand traiesti intr-un spatiu emotional confuz si evitant= nu stiu ce simt, ce vreau, nu pot sa-mi asum responsabilitatea pentru nici o emotie, cum simt ceva mai mult decat sunt obisnuiti, acest gen de oameni, fug sau abandoneaza orice fel de relatie.

Durerea pe care o resimt fata de trecutul lor, ii determina sa se razbune pe momentul prezent, ranind emotia celor din jur, prin manifestari de revolta si furie.

Emotiile intense au capacitatea de a ne arata exact slabiciunile, neputintele sau durerile ascunse.

Daca atunci cand ma gandesc la un om si resimt durere, anxietate, asta arata de unde sa incep vindecarea.

Solutia nu este sa ne refugiem dintr-o stare proasta in alta, care ne-a ranit, in trecut, eventual. Noi trebuie sa constientizam pe deplin ce se petrece cu noi, ce simtim si ca leacul e in propria minte si in propriul suflet.

Nu fugi de emotie!

Fara sa faci sa apara aceasta flacara a iubirii in inima ta, viata nu are sens. E doar o insiruire de evenimente, care se petrec doar de dragul lor, fara dragul tau.

Da, poti trai si asa, dar daca nu reusesti sa simti caldura altui suflet, scanteia lui, nu ai cum sa simti bucuria de a trai.

O relatie fara emotie nu poate sa asigure un flux de energie, comunicare si experiente comune, nu ne putem simti si orienta unul spre celalalt.

Este perfect normal si sanatos sa fim capabili sa evaluam intensitatea emotiei pe care o persoana o starneste in noi, si sa intelegem daca putem sau nu comunica, construi sau relationa cu ea.

Oamenii care au orice frustrare nu isi pot identifica si exprima nevoile si dorintele.

Primul om care trebuie intrebat daca e bine sau nu sa faci un lucru, sa alegi o persoana: esti tu.

Tu trebuie sa ai o parere buna despre tine, dupa ce alegi. Tie trebuie sa-ti fie usor cu sufletul tau, dupa ce ai ales un om in viata ta. Altfel, vei suporta pe buna dreptate, consecintele ignorarii propriei persoane: nemultumire si frustrare.

Ca sa poti sa iei decizii bune in viata, da-ti voie sa simti iubirea, pentru ca o relatie fara iubire e compromisa esecului mai devreme sau mai tarziu.

Omul cu suflet nevindecat se raneste in fiecare persoana pe care o intalneste.

Omul cu sufletul vindecat tamaduieste fiecare persoana pe care o intalneste.

,,Daca in viata nu esti pregatit pentru Orice

Inseamna ca nu esti pregatit pentru Nimic.”

Am înțeles ca vindecarea înseamnă să nu mai alegi omul care-ti validează trauma.

Înseamnă să alegi fără disperare, graba sau confuzie.

Când intri intr-o relație matură și echilibrată, nu mai ești tu cel de dinainte.

Ai lucrat cu tine, nu mai intri în relație cu frică, cu nevoi neîmplinite, disperat după atenție, pentru ca în acest fel nu mai e loc pentru cei doi în relație, ci doar pentru frustrările lor.

Care-i pasul următor?

Nici eu nu știu exact. Viața e un dans de pasi necunoscuți. Am iubit, am plâns și am vindecat.

Pentru tot ce nu înțeleg acum, voi înțelege mai târziu. Nu pot anticipa următorul pas și nici nu cred ca m-ar ajuta.

Ceea ce știu este ca viata nu-ti oferă niciodată jumătate de lecție.

Fără trecut și ceea ce trăiesc acum, îmi este imposibil sa-mi trăiesc viitorul.

M-am pregătit pentru toate lucrurile bune care vor veni, am primit toată Lecția.

Un lucru foarte important am realizat cu siguranță. Am stat suficient cu mine, cât sa nu mai vreau sa ma abandonez pentru nimeni. Am puterea sa spun NU, atunci când cineva îmi strivește sufletul.

Am înțeles diferența dintre iubire și amor, una uriașă.

Poți simți dorința, plăcere cu cineva, dar iubirea este o stare, care nu se întâmplă la comanda.

Iubirea adevărată nu pleacă, pentru ca este ceea ce conștiința ta are de îndeplinit, învățat și experimentat și este cu adevărat sensul vieții.

Iubirea e o forță uriașă, capabila sa te transforme, sa te supună, mai presus de minte, de orgoliu și scânteia capabila sa aducă viata acolo, unde era totul aproape mort.

Iubirea speră, nu pentru ca e oarbă, ci pentru ca simte și vede dincolo de umanitate.

Am ajuns la un stadiu foarte interesant al iubirii, în care nu mai simt nevoia de validare, de atracție sexuala, pasiune.

Iubirea a rămas în mine, este o ieșire din firea lucrurilor, un stadiu superior.

Odată dăruită aceasta iubire, iti da înapoi tot ce a fost luat.

Am mai înțeles ca viața o sa îmi ia tot ce nu am de fapt, ca să stau doar în ceea ce sunt.

Viata m-a învățat sa iubesc și tot ea ma învață să uit.

Viata ma dezamăgește, ca să ma învețe sa păstrez fericirea, pe care uneori nu o vad, pentru ca sunt prea ocupată cu dezamăgirea.

„Cine te iubește mult, iti oferă din puținul lui.

Cine te iubește puțin, i se pare ca ceri prea mult.”

De foarte multe ori suntem îndurerați și ne simțim neputincioși ca nu suntem iubiți sau nu am reușit sa ducem la îndeplinire ceva.

Este esențial sa realizam ca nu s-au concretizat, pentru ca este spre binele nostru.

Motivul pentru care venim pe lume este sa evoluăm. Dacă noi și cealaltă parte nu avem un drum comun, nu ne vom intersecta nici la nivel de emotii, mental și spiritual.

Dacă eu, ca individualitate emoțională, în calitate de corp energetic, am identificat intr-o anume situație o informație care corespunde cu informația stocată în interiorul meu, una care îmi activează informația proprie și o potențează, atunci voi stabili o conexiune emoțională cu acea persoana, care se poate concretiza sau nu în fapte, dar ea nu va fi mai puțin valida chiar și dacă nu se materializează.

Am învățat anul acesta ca pe unii ii poți iubi mai mult decât ti-ai putea imagina, iar neiubirea lor poate fi direct proporțională cu iubirea ta. În iubire semnele de punctuație chiar trebuie respectate. ,, Nu. Nu te iubește. ” E punct, nu e virgulă după .

Adevărul e o problema când nu-l știi, în rest e mereu soluția.

În orice relație intram sau suntem deja, ne concentram pe ceea ce primim, ceea ce aduce relația în viata noastră.

Ne dorim: Afecțiune, Grija, Tandrețe.

Ceea ce nu se discuta, este ceea ce-ti ia relația.

Dacă mor lucruri în tine, dacă ești nevoit sa renunți, dacă ceva te distruge, atunci e toxic.

Problema noastră este ca în goana după ” Vreau relație „, oamenii nu mai sunt atenți la ce moare în ei. Cel mai important lucru care moare este bucuria de a trai momentul prezent, încrederea în propria persoana, capacitatea de a stabili noi conexiuni cu alți oameni, siguranță emoțională, sănătatea mentala și emoțională.

Ce câștigăm în relația sănătoasă?

Dezvoltarea permanenta, spațiu emoțional de exprimare a nevoilor și dorințelor, încredere în propriile forte, claritate mentală, bucurie, curaj, determinarea în îndeplinirea scopurilor.

” Dar nu o sa mai iubesc pe nimeni niciodată asa”

Sigur ca nu o sa mai iubești așa.

Mulțumită experientei tale, o sa iubești altfel. Asta e și ideea, sa fii altfel data viitoare pentru ca ai încorporat lecțiile pe care le-ai învățat.

Tot ce se petrece are rolul sa te ajute sa primești oamenii în viața ta cu mai multă iubire și sa ii lași sa plece cu mai multă detașare.

De unde vine detașarea?

Din tot ce înveți de la fiecare om sau situație de care te agăți. Începi sa înțelegi ca iubirea cu care tu iubești e mereu la tine, nu la celalalt. Tu poți decide doar cum și cui o dăruiești.

Cel mai la îndemână îți este sa intri în postura de victimă, mai ales când suferi.

E ușor sa spui: „Ceilalți sunt de vină!”

A avea compasiune pentru tine înseamnă sa-ti conștientizezi durerea și sa-ti asumi responsabilitatea pentru vindecarea durerii.

Sa ai compasiune înseamnă să știi exact cine, de ce și ce te-a făcut sa te simți intr-un anume fel, fără sa te invinovatesti.

A-ti plânge de milă înseamnă sa-ti condamni slăbiciunea și sa te judeci pentru ca n-ai putut mai mult.

Când îți plângi de milă, nu cauți soluții, ci doar vinovați: Tu, ceilalți, viata.

Compasiunea presupune sa înțelegi și sa analizezi totul cu iertare și răbdare.

Acum, după atâta analiza, îmi dau seama ca cel mai important lucru în viata aceasta e rezilienta.

Rezilienta este capacitatea de a reveni la normalitate după suferința unui soc, a unei dezamăgiri.

Acest optimism, puterea de a crede în oameni, de a renaște din propria cenușă înseamnă acceptarea a ceea ce nu mai poate fi salvat și a repara ceea ce poate fi reparat.

Rezilienta înseamnă să poți depăși toate stările, sa nu te agăți de trecut cu încăpățânare, de orgoliu de ceea ce nu funcționează, ci sa te uiți la trecutul tău cu empatie față de tine.

Rezilienta se construiește cu fiecare experienta negativă, din care nu iau înfrângerea, ci valoarea experientei trăite.

Rezilienta înseamnă să fii în genunchi, dar cu sufletul în picioare.

Iubirea înseamnă să nu te închizi în tine, chiar și atunci când suferi. Sa nu te protejezi sau sa te sabotezi singur, doar pentru a tine oamenii la distanță și sa nu-ti ții inima intr-o cușcă, deoarece te temi ca vei fi rănit din nou.

Înseamnă sa-ti deschizi inima în loc sa te gândești ca iubirea nu va mai veni niciodată.

Călătoria spre a ne găsi iubirea adevărată ne cere sa înțelegem ca durerea face parte din proces. Trebuie sa fim sparți pentru a lăsa să între și mai multă iubire.

Relațiile trebuie sa eșueze pentru ca noi sa putem invata, ce sa nu facem data viitoare.

Și uneori trebuie sa-l lăsăm sa plece pe cel care ne-a scăpat, ca să ne putem da seama ca nu vrem sa trăim fără el.

Înseamnă să renunțăm la prostia ca trebuie sa fie greu.

Înseamnă să vedem ca noi suntem dificili, viata este dificila și iubirea este fără indoiala dificila, dar sa ne luam un angajament fata de ea.

Ne luam angajamentul ca vom încerca, deoarece, indiferent de câte ori ne-ar pune la pământ iubirea, va sosi o clipă în care va întinde mâna sa ne ajute sa ne ridicam.

Va veni atunci când este menit sa vină. Va încerca din nou. Pentru prima dată sau chiar se va întoarce pentru a mia oară.

Însă va veni din nou.

Scopul iubirii este sa înveți din ea, nu este o știința exactă. Sa ramai deschis la ea, sa crezi în ea. Sa înțelegi ca dacă cineva îți spune”nu” nu înseamnă că ne refuza pe noi.

Sa crezi atât de mult în iubirea pe care o simți în tine însuți, încât sa intelegi ca nu ramai niciodată fără ea.

Și, astfel, începem sa facem alegeri diferite.

Renunțăm la partenerii de pe Tinder, acum știm ca nu vrem un om lângă care sa ne culcam, ci unul lângă care sa ne trezim.

Acceptam ca vrem totul, însă doar pentru ca mai întâi ne-am oferit totul nouă.

Am învățat sa nu ne mai reținem iubirea.

Vrem timp pentru noi și pe cineva cu care sa mergem seara la culcare.

Ne dorim pe cineva acasă, care sa ne încurajeze sa alergam sălbatici și liberi spre obiectivele noastre.

Încetam sa credem ca putem controla totul și începem pur și simplu sa fim.

….și ne-am pregătit pentru când ne va găsi!

În urma cu câteva decenii femeile aveau nevoie ca bărbații sa le susțină financiar. Acum nu mai avem nevoie ca cineva sa aibă grijă de noi în sensul tradițional.

În ceea ce ma privește m-am gândit la ceea ce nu-mi pot cumpăra sau oferi singură.

Am nevoie de un bărbat sa-mi plătească următoarea vacanta? Nu.

Am nevoie ca partenerul sa ma ia în brațe la sfârșitul zilei? Da.

Am nevoie ca barbatul din viata mea sa-mi susțină visurile și sa ma apere? Da.

Am ajuns sa-mi dau seama ca as putea sa rămân o femeie razboinica și sălbatică, dar nu vreau pentru nimic în lume.

Nu este vorba despre dependenta, pur și simplu vreau sa recunosc valoarea pe care o poate aduce în viata mea, bărbatul pe care-l iubesc.

E adevărat ca sunt responsabilă de fericirea mea, dar sunt mai fericita când îl am pe el în preajmă.

Dacă prima căsătorie a însemnat o alegere rațională, cea de-a doua va fi din dragoste.

Da, sunt completă, însă împreună suntem mai puternici, mai fericiți, mai împliniți decât separat.

Sa recunoaștem acest lucru nu ne face slabi și nici puerili.

Sa fim serioși, dacă nu am avea nevoie de un iubit, ce-ar mai cauta în viețile noastre?

Îmi doresc sa trăiesc în acea relație în care sunt cea mai buna versiune a mea și eu și el, la rândul lui.

Doar printr-o deschidere totală și încredere în forțele proprii putem da și primi tot ce avem mai bun.

O relație are sensul de a ne îmbogăți reciproc emoțional și spiritual, iar pentru asta trebuie sa eliminăm tiparele limitative vechi și comparațiile cu trecutul.

O relație sănătoasă nu înseamnă fericire pana la adânc bătrâneți, dar înseamnă să fim conștienți ca suntem împreună să ne dezvoltam în continuare, sa ne vindecam, sa ne sprijinim, sa fim acolo unul pentru altul.

Nu exista o iubire perfecta, dar momentele de magie, de extaz trebuie sa predomine și sa cântărească semnificativ în menținerea unui echilibru durabil.

Mai mult decât atât, sunt convinsa ca adevărata vindecare o putem face în cuplu, întotdeauna celalalt te poate vedea din afară mult mai clar și mai transparent decât o poți face tu.

Practica nu o poți lua din alta parte, doar o relație de cuplu te poate ajuta sa salvezi ani de autoterapie teoretică. Practica e diferita de teorie, acolo este scoala adevărata.

Pentru toate astea avem nevoie de curaj ca să alegem conștient.

Ne reunim doar pentru ca ne-am ales prima data pe noi înșine. În acest fel știm ce ne dorim, ce vrem, care sunt elementele non-negociabile, suntem capabili sa recunoaștem valoarea bărbatului sau femeii din fata noastră, o alegem și o acceptam.

Amândoi știm ca ne imbarcam în călătoria vieții noastre cu scopul de a ne dezvolta continuu, de a deveni mai buni, de a construi lucruri în familie, de a ne iubi și sprijini în orice context.

Da, e un angajament, care presupune sa fii prezent cu tot sufletul, cu toată dăruirea și cu toată încrederea ca orice obstacol va fi depășit pentru ca fundația e construită din: sinceritate, răspundere, respect și mai ales iertare.