Au citit acest post: 5

Fiecare zi de naștere aduce cu sine un sentiment amestecat: bucurie, recunoștință, dar și introspecție. În noiembrie, când voi adăuga încă un an vieții mele, mă opresc să privesc înapoi și să mă întreb: ce-am făcut până acum?

Privind retrospectiv, realizez că viața nu a fost niciodată liniară. Am avut momente de triumf și clipe de eșec, momente de iubire intensă și perioade de singurătate. Fiecare experiență m-a modelat, fiecare greșeală m-a învățat, fiecare alegere, bună sau greșită, a construit omul care sunt astăzi.

Am iubit și am pierdut, am râs și am plâns, am muncit și am visat. Am construit relații, unele trainice, altele efemere, și am învățat că oamenii vin și pleacă, dar lecțiile rămân. Am învățat să prețuiesc clipele simple : o zi liniștită, un zâmbet, un apus văzut de una singură sau împărtășit cu cineva drag.

Am învățat să mă cunosc pe mine însămi. Uneori am ezitat, alteori m-am aruncat cu curaj. Am descoperit pasiuni și valori, am experimentat și am crescut. Fiecare pas greșit mi-a oferit claritate, fiecare succes mi-a oferit încredere.

Întrebarea „Ce-am făcut până la vârsta asta?” nu trebuie să fie o judecată, ci o constatare. Am trăit, am simțit, am creat momente care au contat pentru mine și pentru cei din jur. Și, poate cel mai important, am supraviețuit, am continuat să merg înainte și am învățat să sper.

Ziua mea de naștere nu este doar un număr adăugat, ci un punct de reflecție. Este șansa de a celebra ceea ce am realizat, de a ierta ceea ce n-am făcut și de a privi cu curaj spre ce urmează. Până la vârsta asta, viața mea a fost un amestec de alegeri, emoții și experiențe — iar acum, privind înainte, știu că cel mai frumos capitol abia începe.