Au citit acest post: 90

Noi oamenii am invatat ca daca exprimam ceea ce simtim suntem vulnerabili.

Am fost invatati ca daca plangem ne imbolnavim, ca plansul te duce in depresie si de acolo nu mai iesi.

Ani de zile am trait in minciuna, mi-am ignorat emotiile negative, astfel ca am creat un climat propice somatizarii. Am devenit atat de vulnerabila, incat acum orice suparare se reflecta in corpul meu fizic.

Sanatos este sa ne dam voie sa traim durerea, nu s-o bagam sub pres, sa eliberam emotiile.

Cea mai mare greseala este sa ignori ceea ce simti, sa-ti camuflezi emotiile sub zambete false.

Corpul meu a invatat sa-si ceara drepturile , pauzele, atentia, iubirea de care are nevoie tocmai prin dezechilibre fizice.

Sunt o norocoasa ca-mi vorbeste, dar sunt si mai norocoasa ca am invatat sa-l ascult si astfel pot sa vindec plagile mele sufletesti. Am invatat ca organismul meu este prietenul meu, si ca daca imi ascult corpul, el imi spune ce si unde sa reglez, la nivel emotional.

Acum stiu ca, daca ma doare ceva, e vorba de o emotie pe care n-am exprimat-o, pe care am ignorat-o si atunci caut sa ma echilibrez.

Sunt constienta ca am de eliminat furia, furia este una din mastile sub care ascund traumele psihologice. Furia nu ma ajuta, dimpotriva, ma ajuta sa somatizez si nicidecum sa ma eliberez.

Aflandu-ma in procesul asta al descoperirii de sine, in ultima vreme am ajuns sa inteleg ca cel mai mult rau imi fac relatiile disfunctionale si dezechilibrate.

Eu singura ma pastrez pe o frecventa care atrage oameni, care ma tin prizoniera in ranile mele psihologice de respingere, abandon, tradare.

Am inteles intr-un final ca tot eu sunt cea care am capacitatea de a defini ceea ce ma echilibreaza, eu sunt singura stapana a vietii mele. Ca sa pot fi in armonie in relatii am nevoie sa stiu ce vreau si sa nu accept sub nici o forma ceea ce nu ma defineste ca om.

Daca eu nu armonizez cu termenii unei relatii, este exact ca un contract, atunci cand celalalt nu poate agrea termenii mei, ci doar eu pe ai lui, imi fac rau singura in acea relatie.

O relatie echilibrata este aceea in care oferim din ambele directii, respectandu-ne limitele, in care incercam pe cat posibil sa ne acceptam, in care ne spunem unii altora ce simtim.

Poate ca sunt momente in care nu ne vorbim, dar fiind intr-o relatie echilibrata stiu ca ma pot baza pe celalalt in momente de criza, stiu ca nu-mi intoarce spatele si spune: ,,Descurca-te singura!”.

Am inteles ca nu trebuie sa ma ,,vand” ca sa nu fiu singura.

Nu vorbeste nimeni despre cat de mult s-a iubit pe sine, ci despre cat de mult l-a iubit pe cel de langa el si cat a asteptat sa fie iubit de acesta.

Noi insine suntem iubire! Inainte de a primi iubire de la ceilalti, este important sa o descoperim in noi insine.