Au citit acest post: 92

Se spune ca partenerul ideal e unul care presupune egalitate absolută în toate zonele relației.

Realitatea este ca negocierea puterii face parte din toate relațiile umane.

Cel puternic împarte pedepse și răsplată în funcție de gradul de supunere al celuilalt. Dar exista și puterea celui slab: respectul, pasivitatea, bagatul sub piele sunt și ele manifestări ale puterii. Puterea și dezechilibrul puterii sunt inevitabile.

Învățăm sa rezistam și învățăm sa cedam, sa cântărim, sa înțelegem, sa intermediem.

Cu cât sunt mai pasionali cei doi parteneri cu atât este mai dificil sa învețe sa se adapteze în relație. Orgoliul există și de-o parte și de cealaltă, fiecare e convins că are dreptate în detrimentul celuilalt.

Ambii au de conștientizat, faptul ca, abilitatea de a-si stăpâni agresivitatea este o preconditie pentru capacitatea de a iubi.

E necesar sa integram agresivitatea și nu s-o eradicam.

Cei doi au de învățat cum sa mențină tensiunea dintre ele.

De ce?

Pentru ca o relație între două persoane pasionale, foarte asemănătoare poate deveni cea mai puternica și mai abundenta conexiune. Acolo unde dragostea, pasiunea și valorile comune se întâlnesc, ia naștere conceptul de evoluție la cel mai înalt nivel: evoluție emoțională, financiară și spirituală.

Licitațiile de putere devin o joacă, un experiment, un mod de a experimenta relații pe care nu suntem dispuși sa le avem în viața reală.

Când cei doi își doresc cu adevărat sa construiască, cand își negociază contractul cu grijă, care specifica ce se poate face și ce nu se poate face, de către cine, cui și pentru cât timp, se garantează atât plăcerea, cât și siguranță.

Te supui atât cât dorești; domini numai atât cât ți se permite, pentru ca altfel nu poți face parte din nici o relație.