Maternitatea

Maternitatea este visul dupa care tanjesc majoritatea femeilor, numai prin realizarea acestui obiectiv multe femei se simt complete.

Dorinta de a fi mama se poate surclasa oricarei alte dorinte, chiar si inaintea aceleia de a deveni sotie. Nu exista o transformare mai importanta decat aceea de a deveni mama. Acest proces implica o serie de transformari psihologice, monumentale. Este o intalnire cu parti din tine, pe care nici nu ai fi crezut ca exista: grija, iubire, daruire, sacrificiu.

Iubirea pentru copii proprii este un sentiment greu de descris in cuvinte, binele copiilor este primordial. Din acel moment nu mai esti femeia in sine, ci mama cuiva.

Atunci cand o femeie se identifica prea mult cu rolul de mama poate ajunge sa considere realizarile si victoriile copiilor lor, ca fiiind ale lor, personale. Pericolul este ca dorintele ei neimplinite sa le proiecteze asupra copiilor.

Este important ca femeile sa intelega, sa constientizeze cat de important este sa-si pastreze individualitatea, cariera, propriile visuri.

Copiii nostri se nasc pentru a-si urma propriul destin. Este firesc sa ne dorim ca ei sa devina oameni buni, civilizati, dar modul de a-si trai viata depinde doar de ei.

Femeile au datoria de a intelege faptul ca trebuie sa lucreze la a se simti bine cu ele insele, sa incerce din rasputeri sa separe calea lor de cea a copiilor lor. Din punct de vedere psihologic suntem noi insene si rolul de mama, cele doua sunt conectate, dar separate. Separarea aceasta este vitala pentru dezvoltarea nostra psihologica si a copiilor nostri.

Am vazut mame, care in incercarea de a fi mame perfecte acorda atentie exagerata satisfacerii nevoilor copiilor lor, educatiei, nutritiei, este modul prin care maternitatea devine autohartuire si hartuire pentru proprii copii.

In cursa pentru trofeul pentru cea mai buna mama, ne angajam in forme de concurenta impotriva altor mame. In momentul in care exaltezi in fata altor mame prin organizarea celor mai elaborate petreceri, cand vorbim despre cum le-am cusut nu stiu ce costume de Halloween copiilor, facem poze pentru nu stiu ce pachete organice perfecte declansam comparatii si implicam concurenta.

Poate ca toate aceste lucruri sunt nevinovate, insa faptul ca le afisezi intr-un mod atat de vizibil ar trebuie sa te puna pe tine ca mama sa te intrebi de ce faci asta?!

Pentru ca in spatele acestor minunatii de comportamente cu siguranta se ascunde o nevoie.

Este o idee falsa a maternitatii acest comportament, noi ca mame nu ar trebui sa concuram una impotriva alteia, in incercarea de a parea perfecte.

Marea problema care intervine in urma unui asemenea comportament al unor mame este ca proiecteaza aceasta lipsa a lor si nevoia aceasta de control asupra copiilor lor.

Haideti sa ne crestem copii acceptandu-le limitele, sa nu mai incalcam granitele, fara sa le acaparam personalitatea. Oricat de mult ne-am iubi copii, niciodata nu-i vom putea salva de esecuri, suferinte, respingeri, toate acestea fac parte din viata lor, una separata de a noastra, ei au nevoie de aceste experiente pentru a-si forma propria lor individualitate si evolutie.

Noi, mamele trebuie sa invatam sa ne delimitam de stilul egoist si inconstient la unul mai evoluat si constient, sa trecem de la statul de comandanti ai copiilor nostri la rolul de indrumator si lider.