Au citit acest post: 33

Există iubiri care nu încep niciodată cu adevărat, dar care dor ca și cum ar fi fost trăite până la capăt.

Sunt acele iubiri care promit, care lasă semne, care încep cu priviri și gesturi calde, dar se ofilesc în fața acțiunii.

Ele sunt amânate, suspendate, înghețate în timp. Se numesc iubiri care te pun în așteptare.

Așteptarea este o formă lentă de uitare. Nu știi exact ce aștepți: un mesaj, o revenire, o decizie, un curaj din partea celuilalt sau poate o schimbare miraculoasă care să aducă acea iubire în viața ta așa cum ți-ai imaginat-o.

Dar în timp ce aștepți, îți amorțești sufletul. Îți refuzi viața reală pentru o poveste imaginară. Rămâi prinsă într-o promisiune nerostită, într-o relație care există mai mult în gând decât în fapte.

Iubirile care te pun în așteptare te fac să te îndoiești de tine. Te întrebi dacă ai cerut prea mult, dacă ai fost prea intensă, dacă nu cumva ai speriat iubirea cu sinceritatea ta. Dar adevărul este altul: iubirea reală nu fuge. Nu are nevoie să fie împinsă, forțată sau rugată. Iubirea adevărată vine cu pași siguri, îți vorbește direct și nu te lasă în ceață.

Uneori, cel care te pune în așteptare o face din frică: de responsabilitate, de intimitate, de profunzime. Alteori, o face pentru că pur și simplu nu știe ce vrea.

Dar tu știi. Tu știi că vrei o iubire vie, prezentă, asumată. Știi că meriți să fii aleasă, nu ținută în standby, nu păstrată ca variantă de rezervă.

Iubirile care te pun în așteptare nu sunt menite să fie păstrate. Sunt menite să fie înțelese. Ele vin în viața ta ca lecții – nu ca destinații.

Te învață unde te pierzi pe tine, cât ești dispusă să sacrifici și cât timp ești dispusă să irosești pe cineva care nu vine niciodată cu adevărat. Și, mai ales, te învață că iubirea care doare constant nu e iubire – e atașament, e iluzie, e dependență de ceea ce ar fi putut fi.

La un moment dat, trebuie să încetezi să mai aștepți. Nu pentru că nu mai iubești, ci pentru că te iubești pe tine mai mult.

Alegi să închizi ușa iubirilor neterminate, nu din ranchiună, ci din respect pentru propria ta inimă. Iubirea nu e o promisiune amânată, ci o prezență vie.

Adevărata iubire nu te pune în așteptare. Adevărata iubire te întâlnește acolo unde ești.

Ce rămâne de făcut?

Să-ți iei înapoi timpul și inima. O iubire autentică nu te lasă să aștepți la nesfârșit. Iubirea matură te alege. Vine către tine, nu se ascunde de responsabilitate.

Îți spune: „Sunt aici. Vreau să fim.” — nu „Mai vedem”, „Mai târziu”, „Nu știu”.