Au citit acest post: 83

Am ajuns în punctul în care îmi cunosc valoarea și știu ca merit mai mult decât o relație la întâmplare. Vreau mai mult decât romantism și atracție, îmi doresc iubirea profundă. Vreau sa-mi placă personalitatea partenerului, sa-i respect valorile și sa-l ajut sa își împlinească telurile intr-o relație de durată, dedicată. Am nevoie sa ma îndrăgostesc de acel om, sa evoluez alături de el, sa-mi gestionez timpul și spațiul.

Cei mai mulți dintre noi ne împotrivim singurătății, neînțelegând șansa extraordinară ce vine odată cu ea.

Abia acum înțeleg ce etapă esențială și de dezvoltare personala poate sa vină odată cu singurătatea. Solitudinea este de fapt un început al iubirii. Este momentul în care înveți cum sa te prezinți, cand sa spui ” Te iubesc „, cand sa-ti iei angajamente, cum sa gestionezi conflictele, sa gestionezi o gospodărie. În singurătate am învățat sa renunț la indoiala de sine, la ego, la așteptări și cum sa ma vindec după o suferința.

În tot acest timp nu mi-am pus niciodată întrebarea: ” Voi găsi vreodată dragostea?”

M-am pregătit, foarte sigura, ca va veni!

Am avut ca scop principal sa învăț sa fiu singură, pentru ca data viitoare sa nu mai sfârșesc intr-o relație second-hand, doar de teama ca nu ma ia nimeni, sa ajung sa ma mulțumesc cu mai puțin decât merit. Când ești singur devii confortabil și încrezător în propriile alegeri și trăiri.

Scopul acestui bilant al solitudinii este sa te simți confortabil în propria piele, bucuria de a fi singur. Solitudinea este fundația pe care ne clădim iubirea. Nu înseamnă că nu știi să iubești, ci ca este începutul iubirii.

Este cea mai bună șansă de a reflecta și de a ne înțelege pe noi înșine. Solitudinea ne oferă abilități de care avem nevoie în relație.

Când îți cunoști personalitatea, valorile și telurile este mult mai ușor sa gestionezi intersectarea a două vieți.

În solitudine parcurgi trei etape: prezenta, disconfort și apoi încredere în sine.

Când ai ajuns la încrederea în sine, ești în punctul în care vorbești cu persoana din fața ta fără a-i cauta aprobarea, fără a ne baza stima de sine pe reacția ei.

Aceasta lipsa de încredere în noi înșine ne face sa credem ca nu putem fi iubiți….și ca să capeți această încredere ai nevoie sa acorzi timp lucrurilor care contează pentru tine.

Un aspect important al stimei de sine este faptul că ai o viață profesională bună, sănătate fizică și psihică, ți se îmbunătățesc relațiile la modul general.

În solitudine înveți sa te evaluezi, sa te cunoști mai bine, fără sa fii influențat de părerea altuia. Înveți sa te bazezi pe tine, sa te confrunți cu tot felul de provocări, care te întăresc, inveți sa nu depinzi de nimeni.

Când nu te cunoști pe tine suficient ajungi sa adopți stilul celuilalt din relație și pierzi astfel legătură cu sinele tău. Putem integra gusturile partenerului cu ale noastre, dar nu sa le eliminam.

În solitudine te desparti de tiparele preluate de la părinți, din influența filmelor, ori de dorințele vreunui partener.

Ajungi sa înțelegi ca ai o identitate proprie.

Când ai un standard al tău, iti poți da seama dacă se potrivește cu al celuilalt.

Pe mine personal, solitudinea m-a ajutat foarte mult în ce privește răbdarea și autocontrolul. Cu cât știm sa ne controlam mai bine cu atât devenim mai răbdători. Înveți sa analizezi dintr-o poziție mai detasata.

Deseori ceea ce e benefic pentru noi pare dificil la început, dar ne oferă ceva minunat ulterior. Ca exemplu as lua: renunțarea la o relație care știi ca e pe butuci.

Ceea ce e nesănătos pentru noi pare minunat la început, dar nu sfârșește bine, exemplu: a invita pe cineva cu tine la o nuntă, doar ca să nu mergi singur, chiar dacă știi ca celuilalt ii da o impresie greșită.

În solitudine, exersam modul în care oferim lucrurile de care avem nevoie înainte sa așteptăm să le primim de la altcineva.

O relație cu altcineva nu îți va vindeca relația cu tine însuți.

După această etapă putem fi pregătiți cu adevărat sa iubim o altă persoană!