Au citit acest post: 7

Prima mea întâlnire cu astrologia nu a fost o curiozitate, ci o chemare a sufletului. Într-un moment de căutare profundă, când viața mea părea prinsă într-o închisoare invizibilă — aceea a unei căsnicii triste și a sentimentului că nu mai știam cine sunt — o femeie pe nume Luminița Vâlcea mi-a făcut prima hartă natală.

Atunci am simțit că cineva îmi pune oglinda în față. Nu una dureroasă, ci una eliberatoare.

Mi-a spus că sunt într-un punct de răscruce, un ultim prag de eliberare dintr-un destin vechi care nu-mi mai aparținea. Am înțeles că nu nebunia mea interioară era problema, ci faptul că mă trezeam dintr-un vis vechi, impus, care nu mai avea nicio legătură cu cine devenisem între timp.

Revelațiile mele au venit uneori prin cuvintele altora. Oameni care apăreau în viața mea ca mesageri, spunându-mi că da, acum e greu, dar lucrurile se vor schimba. Că nefericirea mea nu e destinul final. Și că cei mai mari aliați ai mei sunt chiar copiii mei, care-mi vor aduce noroc, sens și o lumină nouă în viață.

Astrologia nu mi-a dat răspunsuri rigide. Mi-a oferit, însă, o hartă clară către mine însămi. Am aflat unde greșeam: când acceptam jumătăți de iubire, când mă pierdeam în relații unde nu mă vedeau, când uitam să mă pun pe mine în centrul vieții mele. Și cel mai important: am început să cred în mine. Să simt că în mine există o forță tăcută, dar nemărginită. Una care nu mai poate fi îngropată sub compromisuri.

Astrologia m-a ajutat să nu mai mă tem de transformări, ci să le îmbrățișez ca pe o renaștere.

M-a învățat că tot ce se destramă, o face ca să pot construi ceva mai adevărat.

Și că universul nu îmi cere supunere, ci asumare.

Mi-a dat înapoi încrederea în ritmul meu, în valoarea mea, în vocea mea.

Astăzi, nu mai privesc astrologia ca pe un instrument de predicție. O văd ca pe un limbaj sacru al sufletului. Un mod de a înțelege cine sunt, de ce am venit aici, și cum pot iubi mai bine — pe mine, viața și pe cel cu care aleg să merg mai departe. Este oglinda mea cerească, care îmi șoptește, ori de câte ori rătăcesc: „Ai încredere, ești pe drumul tau”.