Educatia copiilor mei

Mama mea a fost foarte implicata in educatia copiilor ei și probabil ca am mostenit focusul.

Si pentru mine copiii sunt foarte importanti.

Spre deosebire de mama, eu am învățat sa ma iubesc și să investesc in mine. Faptul ca sunt mamă e un plus, eu am ramas același om pasionat de activitatea profesionala, de ședințele la coafor, de citit, de cursuri, vacante, ședințele de masaj, de cosmetică, de mers la concerte, de ieșit cu prietenele, cu sora. Merg singură la restaurant sau în vacanță, n-am nici un stress și nici o temere sa fac tot ce-mi trece prin cap, mai ales când e vorba de cumpărat rochițe și pantofi.

Am foarte puțin timp liber și nici un minut nu scapă nefructificat.

Dacă cineva ii întreabă pe copiii mei cum e mama lor, Antonia va răspunde ca sunt harnică, iar Horatiu-rebelul de serviciu va încerca să mă critice si sa-mi reproseze la infinit ca l-am parasit pe tatal lui. Horatiu imi aminteste atât de mult de mine. Mama mereu imi spunea ca-mi dorește sa am un copil ca mine.

Cred ca i s-a implinit dorinta, pentru mine nu e mereu confortabil insa. Am înțeles ca fiecare are felul lui de a fi. Nici cititul lui greoi nu ma ingrijoreaza și nici comportamentul lui de Gica contra.

A trebuit sa-mi calc in picioare asteptarile și sa-mi fac praf fanteziile.

Noi, părinții suntem regizorii perfecti.

Exceptionalul meu copil supradotat, pentru care am luat in carca un sistem intreg de educație, vrea doar joacă.

Copilul din filmul meu era un geniu care trebuia ” sa puna capat saraciei de pe planeta sau sa descopere leacul pentru cancer”.

Ei bine, viața ma învață să nu mai fac proiecții și presupuneri, sa fac tot ce tine de mine, fara insa a cadea in capcana asteptarilor.

Nu e floare la ureche sa fii parinte. Nimeni nu devine parinte crezând ca” O sa cresc un copil ratat ” sau ” O sa-mi petrec urmatorii 18 ani de viață implorandu-mi copilul sa faca un dus” .

Mi-a trecut trecut repede fantezia copilului perfect și m-am relaxat. Ma ajuta, probabil, faptul ca Antonia e foarte serioasă, are o memorie excepțională, e un pic timidă și în același timp dornică sa învețe.

Am înțeles ca nu pot pune copiii în rolul principal din filmul meu pentru ca se vor rătăci, vor fi neînțeleși și claustrofobi. N-are sens sa-i arunc în pielea unor personaje, pe care nu vor sa le interpreteze.

Horatiu va rămâne liber de orice așteptări, deși ma doare, e o intensitate emoțională acuta, care ma domina. Știu ca are legătură cu propria mea fantezie despre viata lui.

Pot doar sa fiu empatica și plina de compasiune și să mă infurii cat mai puțin spre deloc: Asa e el, pentru ca are sensul lui, pe care nu-l pot eu modifica, oricat mi-as dori.