Au citit acest post: 117

N-am luat-o razna…încă. Când ai sufletul incarcat, simți nevoia de eliberare, de liniște.

Singurul mod prin care ma pot echilibra in acest moment este apropierea de Dumnezeu, pe care am neglijat-o in ultimii ani.

De ce să credem in Dumnezeu? Motivul pentru care este necesar sa credem in Dumnezeu este acela ca, necrezand in existenta lui, nu crezi nici in puterea pe care o ai in tine.

Noi alegem ce cream aici pe Pamant: Raiul sau Iadul.

Dumnezeu nu este ceva separat de tine. Dumnezeu este pretutindeni, este esenta tuturor lucrurilor. Dumnezeu nu este o persoană de sex feminin sau masculin.

Religia este doar o cale de a usura legatura cu Divinitatea.

Iadul a fost inventat ca sa sperie oamenii, Iadul este aici pe Pamant. Atât timp cat nu știi cine ești, ce putere ai, atata timp cat duci o viață in suferinta, ești in Iad.

Credinta înseamnă ganduri bune, cuvinte și fapte.

Tot ce tine de iubire este adevărat. Dumnezeu e doar iubire.

Noi, fiecare putem face ceea ce face Dumnezeu. Corpul nostru este doar o mașină cu care calatorim aici, pe Pamant.

Am venit pe Pamant sa experimentam și să ajungem sa trăim cele mai frumoase experiente, sa evoluam.

Sunt femei care au făcut avort si se simt vinovate. Si eu m-as simți extrem de vinovată si cu siguranta n-as mai putea avea o viață normală. Tot ce are legătură cu copiii, este, pentru mine ceva divin.

M-as simți vinovată, deși sunt convinsă de următorul lucru: Sufletul acela nu pățește nimic, el doar alege altă familie. Nu se produce nici o crimă. Nimeni nu omoară pe nimeni. Asta nu înseamnă că încurajăm avortul.

Faptul ca te duci la biserică si-ti spui păcatele, e o mare escrocherie. Scopul este sa învățam lecțiile și să evoluăm. Indiferent de câte inchinaciuni și spovedanii faci, nu se schimbă cu nimic consecința. Importantă e constientizarea și evoluția. Toate ritualurile sunt degeaba, dacă nu am înțeles mesajele din acțiunile noastre.

Cred in reîncărcare! Cred in faptul ca sufletul supraviețuiește morții, pentru a reveni după o perioada în alt trup. Scopul sufletului este sa se elibereze de nevoia de a se incarna.

Reîncărcarea este de cele mai multe ori o necesitate și în foarte puține cazuri o alegere. Unele suflete sunt mai vechi decât altele, de aceea știu mai multe lucruri. Sufletul se incarneaza pana alege bunătatea, până când va trece de la întuneric la lumină, până vă alege calea corectă.

Despre asta e vorba. Ce am făcut în viata anterioara se răsfrânge în viata asta. Avem liber arbitru pentru a alege modalitatea prin care facem anumite lucruri, însă rezultatele vor fi aceleași. În definitiv vom fi aduși pe direcția noastră de mers. În timpul asta faptele bune sau mai puțin bune le vom duce cu noi în viețile următoare.

Scopul principal al vieții pe Pamant este sa devii asemenea lui Dumnezeu prin cunoaștere și experiență, sa te cunoști pe tine ca fiind un adevărat creator, aici, pe Pamant.