Cand suntem intr-o relatie, majoritatea ne dorim sa functioneze lucrurile, sa evoluam si sa dezvoltam un sentiment de bine in preajma acelei persoane.
De ce te cauta El, dupa mult timp? De ce iti face tot felul de complimente?
Primul gand pe care-l am cand vad mesajul, este cum sa fac sa-i raspund diplomat si sa ma sustrag de la orice comunicare cu el. Ii raspunzi o data, de doua ori si totusi mesajele revin. Ce faci?
Noi oamenii evoluam, poate dupa mult timp nu mai suntem la fel ca atunci.
Indiferent cat de mult a evoluat un om, simt ca povestea aceea nu trebuie reluata si o sa explic de ce.
Am trait iubiri profunde si inca simt undeva adanc in sufletul meu o dragoste pentru acesti oameni, dar acea dragoste prin care le doresti binele, sanatatea, o viata frumoasa, insa nu cu mine….cu cine vor ei, dar nu cu mine.
Barbatii au prostul obicei de a-si ascunde sentimentele. Cu toate astea nu mizez pe proiectii, ci doar pe ce s-a intamplat atunci in relatie. Cand ma gandesc la tot ce-a fost, nu iau in calcul doar partile bune si urcatul pe pereti, ci analizez comportamentul, felul in care m-a facut sa ma simt atunci si mai ales intuitia mea.
Sunt in punctul in care ma feresc de relatiile pasagere, iar o reluare a unei relatii, care oricum s-a dovedit a fi neconforma cu principiile mele de viata, nu-si mai are rostul pentru mine.
Fiecare din noi parcurgem anumiti pasi, ne stabilim obiective clare si daca si vrem sa avem rezultate, n-ar trebui sa ne abatem din drum.
Sunt sigura pe calitatile mele de om serios, empatic si iubitor, iar barbatul, care nu ma vede din prima si nu-mi ofera scaunul pe care-l merit, nu va mai primi niciodata a doua sansa.
Ce vrea el, prea putin conteaza pentru mine. Pot fi insa o serie de motive, pe care nu sunt curioasa sa le cunosc, cu atat mai putin sa le analizez.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.