De ce el? De ce ea?

O idila inceputa de la o gluma despre un politician nesuferit- ceva amuzant, inteligent.

Dar pasiunea incepe de la o privire, de la o inclinare a capului, de la atentia si interesul manifestat de ambele parti. Apoi, gandurile despre ,, obiectul iubirii,, incep sa ne invadeze mintea.

Timiditatea, anticiparea, teama de respingere, dorinta de reciprocitate, motivatia intensa de a cuceri sunt elemente esentiale din procesul romantic.

Apoi indragostitii devin gelosi, pentru a proteja cuplul ce abia se formeaza, comportament numit drept ,, pazirea partenerului”.

Intervine senzatia ca aceasta obsesie este irationala, necontrolabila, neplanificata.

Acest mozaic de emotii intense sunt doar partial legate de sex, dorinta si mai mare e cea legata de nevoia de a fi sunat, invitat in oras, de a-si scrie mesaje de dragoste. Uniunea emotionala este mai presus comparativ cu dorinta de sex.

De ce ne indragostim de S. si nu de R., de P. si nu de L? Inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le intelege. Exista o harta inconstienta a partenerului potrivit pentru noi formata inca din copilarie, care ajunge sa se sedimenteze in timpul adolescentei, pentru ca ulterior sa identificam inconstient trasaturile care ne plac la persoana de care ne indragostim. Dam la o parte ceea ce nu indeplineste criteriile noastre si definim la superlativ tot ceea ce corespunde la el/ea.

Aspectul conteaza. Si banii la fel.

Barbatii sunt atrasi de femei cu aspect tanar, cu trasaturi simetrice, indraznete, iar femeile sunt atrase de barbati care detin bunuri, proprietati sau bani.

Adolescentele se uita dupa barbati cu masini luxoase, iar femeile mature dupa barbati cu bani.

Aceste apetituri sunt innascute, este in avantajul genetic al barbatului sa se indragosteasca de o femeie fertila, cu un corp suplu, pielea curata si o personalitate atractiva. Este in avantajul biologic al femeii sa fie atrasa de un barbat care are resurse, de capacitatea lui de a-i intretine pe viitorii copii.

Un lucru e clar, nu ne casatorim doar pentru noi, noi femeile ne gandim si la sprijinul material, emotional pe care barbatul ni-l poate oferi in momentul intemeierii unei familii.

Dragostea umana este un instinct uman fundamental, este un mecanism de supravietuire, la fel ca nevoia de a bea apa.

Sunt insa si oameni care au imunitate la dragoste. Ei sufera de hipopituitarism, o boala rara, in care glanda pituitara functioneaza anormal in copilarie, provocand probleme hormonale si ,,imunitate la dragoste”.

Schizofrenia, boala Parkinson si alte boli modifica traiectoriile dopaminei.

Anumite antidepresive cum ar fi Prozac, Zoloft, pot suprima, de asemenea emotiile si chiar ucide pasiunea romantica.

Cultura si biologia merg mana in mana atunci cand e vorba de alegerea persoanei pe care o iubim.

Dar poate dragostea sa dureze?

La un moment dat acel extaz de inceput incepe sa se diminueze, sa scada in intensitate.

Media de intensitate maxima este intre 18 luni si 3 ani, pana la maxim 10 ani.

Pe masura ce caile nervoase ale dopaminei se obisnuiesc cu stimulentii naturali, intensitatea se diminueaza.

Singura cale prin care tu si partenerul tau sa fiti in continuare , pe termen lung este sa munciti pentru acest lucru, deoarece va luptati cu o maree biologica.

Sunt si oameni care se iubesc indiferent de context si de trecerea anilor, dar este un segment destul de redus.

Iubirea e ca febra, creste si scade, fara ca vointa sa aiba vreo contributie.