Orice cauți în afara ta, dacă nu se afla în interior, nu va putea fi păstrat în viata ta. Tot ce nu e compatibil cu emoția ta, va dispărea. O sa rămână doar ce e în acord cu trăirea ta.
Dacă vreau sa păstrez un om sau o trăire în viata mea, trebuie sa-i fac loc mai întâi în sufletul meu, în emoția mea, abia apoi le vad manifestate în realitatea mea exterioară. Dacă exteriorul nu este compatibil cu interiorul meu, nu poate fi constant și nu generează starea de bucurie.
La un moment dat se va isca un conflict și turnul va fi dărâmat.
E o capcana în care poți cădea foarte ușor: sa crezi ca dacă un om care nu poate aprecia ce ii oferi, face asta pentru ca nu ii oferi suficient, și atunci sa dai mai mult.
Dacă un bărbat nu-ti înțelege dragostea, emoțiile, nu se întâmplă pentru ca tu ii oferi prea puțin, ci pentru că el nu e dispus sa primească dragostea ta.
Dacă tu vei suplimenta dăruirea fata de el, nu faci decât sa-i întărești convingerea ca merita mai mult și nu are de ce sa fie recunoscător. Se obișnuiește sa primească fără sa ofere.
Aceasta forma de a dărui fără a primi are loc în cazul celor cu rana de abandon și frica de singurătate.
Oprește-te la timp din a valida oameni fără suflet, pentru care orgoliul e mai presus de ființă umana.
Un om pentru care implicarea emoțională intr-o relație nu contează, pentru el relația înseamnă doar satisfacerea propriilor nevoi, va răni enorm o persoană empatica.
Orgoliul se manifesta în absenta sufletului.
E adevărat ca iubirea vindeca, dar nu poți salva un om care nu înțelege devotamentul tău, care nu-și dorește ieșirea din noroi.
Iubește-i pe cei care înțeleg importanta curățeniei interioare și care identifica valoarea umană .
O relație poate exista doar atunci când celălalt ti-a înțeles, onorat și descifrat sufletul.
Sufletul se îngrijește, se păzește și se creste în fiecare relație din viata noastră, ca să nu ne trezim în durerea neiubirii.
Atunci când nu poți înțelege ceva, dacă nu poți sa-l cuprinzi cu mintea ta, vrei sa-l infrangi. O sa distrugi ce nu înțelegi cu mintea ta limitată de a-l reduce și intemnita pe celalalt la ceea ce nu este.
Orgoliul e capacitatea noastră maladiva de a-i demoniza pe oamenii buni, bine intenționați, care ne iubesc, pentru ca sunt mai buni decât noi.
În loc sa ne uitam la ei cu sufletul și mintea avide de înțeles, cu bucurie ca au de unde sa ne dea, ii strivim cu neînțelegerea noastră orbita de egoism.
Practic capacitatea mea de a vedea binele în celalalt este egala cu puterea mea de a-mi activa și manifesta acest bine în viata mea.
Atenție așadar cui dăruiți părți din suflet….
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.