Au citit acest post: 6

Relația cu Cristi a fost un amestec de momente plăcute și armonioase, în care savuram cu entuziasm ideea de familie extinsă, iubire și armonie.

Ca persoană, sunt profundă și foarte asumată în a-mi îndeplini responsabilitățile, iar relația noastră am perceput-o ca pe o responsabilitate afectivă și practică.

Am investit muncă zilnică, constantă, dorință de echilibru și mai ales comunicare, cu scopul de a armoniza aspectele incompatibile dintre noi.

Însă, în fața aspectelor incompatibile, m-am lovit de o lipsă de asumare a relației din partea lui încă din faza inițială. M-am simțit exclusă din contexte importante, ascunsă, devalorizată, și din nou exclusă prin contactele lui cu alte femei — femei care, la rândul lor, păreau să caute validare din partea lui.

Comunicarea a fost deficitară în mod repetat. Retragerile și tăcerile lui, mai ales în momentele în care aveam nevoie de siguranță și certitudini, m-au lăsat abandonată și expusă unei situații ambigue.

Discuțiile despre „noi”, despre ce urmează sau despre scopul relației au lipsit cu desăvârșire. Nu a existat un plan, nu a existat dorința de cooperare pentru consolidarea relației sau rezolvarea problemelor.

Chiar și în vacanțe am simțit retrageri repetate din partea lui, simțindu-mă abandonată și devalorizată.

Am ajuns să fiu criticată eu și copiii mei, mereu învinovățiți pentru orice, în timp ce eu încercam constant să înțeleg și să creez armonie și continuitate liniștită pentru toți.

Am resimțit nevoia lui și a copilului lui de a se poziționa cu superioritate în raport cu noi, iar eu mă simțeam doar un accesoriu, tolerată mai mult decât apreciată.

În vacanțe am cedat spațiu, confort și liniște pentru ca el și copilul lui să se simtă în armonie. Eu și copiii mei ne-am mulțumit mereu cu roluri secundare, sacrificându-ne confortul și siguranța emoțională pentru a menține pacea și bunăstarea lor.

Această relație m-a învățat cât de importantă este comunicarea, asumarea responsabilității emoționale și respectul reciproc.

Am conștientizat limitele mele, dar și cât de mult contează să fii văzută, ascultată și respectată într-o relație.