Am învățat, de-a lungul timpului, că un bărbat imatur nu se trădează neapărat prin vorbe, ci prin fapte. Poate promite multe, poate vorbi frumos și convingător, dar realitatea se vede în modul în care acționează. Pentru mine, primul semn este inconsecvența: astăzi îmi spune ceva și mâine face altceva, amână întâlniri, schimbă planuri sau găsește scuze. Atunci îmi dau seama că nu mă pot baza pe el.
Un alt indiciu este felul în care reacționează la greșeli. Un bărbat matur recunoaște când a rănit sau când a greșit, dar cel imatur se apără, se justifică sau aruncă vina pe altcineva. Îmi dau seama că evită responsabilitatea și că, în fond, îi lipsește curajul de a se privi sincer pe sine.
Mai există și instabilitatea emoțională. Am observat bărbați care iau decizii sub impulsul momentului, iar apoi se răzgândesc brusc, fără să țină cont de consecințe. Asta creează nesiguranță și neliniște, pentru că nu știi niciodată pe ce te poți baza.
Cel mai clar, însă, îmi dau seama de imaturitate atunci când fuge de responsabilitățile firești: discuții serioase, planuri de viitor, asumarea unor pași concreți. Dacă simt că mereu evită să pună lucrurile pe un drum stabil, pentru mine e semnul că nu e pregătit să construiască.
Am înțeles că un bărbat imatur și neasumat mă face să simt mai multă nesiguranță decât liniște. De aceea, azi nu mai ignor aceste semne. Le privesc ca pe niște semnale de alarmă și aleg să îmi păstrez demnitatea și timpul pentru o relație în care responsabilitatea și maturitatea sunt reale.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.