Cine este Dumnezeu?

Am trait 10 ani lângă un ateu. Știu ce înseamnă un om fără repere, fara limite și fără sa simtă partea umană, iubirea din noi.

Mi-a fost destul, cât sa înțeleg, ca un criteriu esențial și una din primele întrebări adresate potentialului partener este, dacă el crede în Dumnezeu.

Un om, care nu crede în Dumnezeu este un om lângă care nu poti evolua spiritual, emotional și o sa explic ce înțeleg eu prin divinitate.

Pentru mine Dumnezeu nu înseamnă mers la biserică, decât în cazuri excepționale și atunci când e liberă biserica, astfel incat sa-mi pot auzi gandurile. Dumnezeu este in mine, în tot ce e viu, e scânteia care-ti da viață și ghidaj sănătos în a-ti urma calea. Dumnezeu este ceea ce simți pe interior, este vocea care te strigă sa o iei pe un anumit drum, pentru ca doar ascultandu-ti mintea nu-ti va fi bine.

Dumnezeu este pacea dintre inima și minte.

Între creier și inima , cand suntem intr-o dilemă, cel mai bun răspuns se află în inimă. Cu creierul analizam circumstanțele, dar nu e tot timpul alegerea bună, ci mai degrabă confortul dat de o situație.

Ca femeie însărcinată e greu sa-ti explici cum altfel, în pântecul tău a apărut minunea. Pentru o femeie e cel mai ușor sa înțeleagă, a simți in interiorul tău miscarea copilului este de departe semnul sigur al divinității.

Dumnezeu e creație, Dumnezeu e in noi, Dumnezeu e viață, Dumnezeu e conștiință, Dumnezeu e iubire!

Felul în care numești tu toate astea nu are nici o importanta, atâta timp cât realizezi ca undeva există o forță divină, un stâlp, la care putem apela mai ales în momentele de cădere, de suferință. Încrederea în ceva mai presus de orice pe Pamant ne oferă senzația ca suntem iubiți, văzuți și auziți și ca există întotdeauna o speranță. Dumnezeu se traduce prin capacitatea de rezilienta pe care o dezvoltăm fiecare, este pasul următor spre mai bine.

Orice da în extrema mi se pare ilogic și absurd. A fi habotnic nu e un semn de credință, ci dimpotrivă.

Dumnezeu nu înseamnă să judeci, sa te întinzi prin biserică și să te mândrești cu prezenta constanta la biserică, pentru ca Dumnezeu e și acasă și în parc, nu are importanta locul.

Dumnezeu există și atunci când mulțumești pentru ce ti-a dat, dar si pentru ce ti-a luat.

Uneori, nu înțelegem, de ce anumite lucruri nu merg. Ele nu merg pentru ca sunt pe destinul nostru.

In cazul meu, toate incercarile de a fi angajata, au esuat. Eram extrem de inconfortabila pe scaunul de angajat, pentru ca sunt facuta sa privesc in ansamblu lucrurile și nu pot juca rolul de profesionist intr-un domeniu. Mi se potrivește rolul de antreprenor și de consilier, dar cam atât.

Saptamana trecută când am discutat cu contabila mea, care mi-a fost Director financiar pe vremea, când eram angajata, îmi spune ca eram cea mai buna contabila din echipa….iar eu în realitate ma simțeam îngrozitor, ma simțeam țintuita intr-o viață, care nu-mi apartine și cu toate astea ma incapatanam sa cred ca este foarte bine sa insist și să fac lucrurile astfel incat sa ajung intr-o poziție favorabilă , crezând ca asa ma voi simți mai bine.

Toată plaja de emoții negative pe care o simțim: frica, furie, dezgust, tristețe exprima un disconfort în raport cu divinul nostru.

Singurul drum potrivit, chiar dacă nu e cel mai ușor, este cel pe care simțim sa-l urmăm. Asta înseamnă pentru mine divinitate.

Din punct de vedere al relației romantice, eu cred ca există o singură persoană întotdeauna perechea potrivita spiritual vorbind. Te poți întâlni sau nu cu acel cineva în viața aceasta, dar cu siguranță te vei întâlni în altele.