Cerșetor în dragoste

Aproape toți avem tendința de a urma tiparul părinților în ceea ce privește căsnicia. Comportamentele de dinainte de căsătorie, dacă au fost benefice au nevoie sa fie perpetuate și după actul căsătoriei.

În cazul în care ne oprim din a transmite aceleași mesaje nu ne vom mai simți iubiți.

Schimbarea radicala de atitudine dintr-un punct în celalalt are ca deznodământ motivul pentru care amândoi suntem nefericiți.

Nimănui nu-i place sa facă ceva din obligație. De altfel, iubirea este dăruită întotdeauna gratuit. Dragostea cu forța nu e posibila. Îl putem ruga pe celalalt sa facă diferite lucruri, dar nu putem sa-i poruncim.

În momentul în care ajungi sa cerșești atenția, iubirea, conexiunea ajungi sa nu ți le mai dorești, indiferent de ce simți pe interior, totul se deteriorează și tot ce-ti dorești e sa te detașezi.

Dacă vorbim dialecte diferite și nu suntem interesați sa îl înțelegem pe celalalt, vom sfârși prin deconectare.

Acțiunile noastre sunt influențate de modelul părinților, de propria personalitate, de felul în care percepem iubirea, de emoțiile, nevoile și dorințele noastre.

În fiecare zi din viață alegem sa ne iubim sau nu partenerul.

Dacă alegem sa-l iubim, trebuie sa ne exprimam iubirea asa cum își dorește el, astfel încât sa ajungă la suflet acea emoție.

În general ceea ce critica partenerul la tine este ceea ce-i lipsește lui în plan afectiv.

Reproșul nu e o metoda bună de a-l face pe celalalt sa te iubească.

O iubire matură presupune sa înțelegi toate aceste lucruri și sa funcționezi natural.

Sa faci lucruri pentru partenerul tau din frică, nu se cheamă iubire. A te face preș, nu e de asemenea o soluție, ajungi sa-l disprețuiești pe celalalt.

Femeia și bărbatul nu mai au în societatea actuala roluri bine definite.

Suntem oameni, avem emoții, gânduri și dorințe. Avem capacitatea de a lua hotărâri și de a trece la fapte.

” Te iubesc prea mult ca să te las sa ma tratezi asa. Nu e bine nici pentru tine, nici pentru mine.”