Categorie: Relatii (Page 12 of 30)

O legătură spirituala puternică, cumva predestinata, ajung sa trăiască 4 din 10 oameni. Aici există o compatibilitate desăvârșită și sunt cei despre care auzim: ” au trăit fericiți pana la adânci bătrâneți „.

Ei bine, la restul e mai mult cu cântec.

Tocmai din acest motiv sunt câteva elemente foarte bine de analizat înainte de a lua o decizie finală.

Se pare ca indiciile unei relații de durată se află fix la cel din fața ta.

Dacă n-ati depășit 3 luni, studiile spun ca n-aveți ce căuta împreună și orice analiză ulterioară n-are rost.

Trăsăturile partenerului sunt foarte importante: aspectul fizic, personalitatea și abilitățile.

Când vorbim de fizic: fata atractivă, corp atractiv, gen,rasă

Abilități: Inteligență, Forma fizica bună, Potențialul de a aduce, Simțul umorului

Personalitatea: Deschidere către nou, Bunăvoința, Meticulozitate, Extraversie.

Trăsăturile sunt cele care nu se schimbă pe parcursul vieții.

Atenție: Partenerul nu-si va schimba niciodată trăsăturile: aspect fizic, personalitatea și abilitățile!

La începutul relației, în primele luni, în speranța că ați depășit cele 3 luni ?, veți vedea de cele mai multe ori doar părțile bune ale comportamentului celui de lângă voi, urmând ca cireașa de pe tort sa vină mai târziu.

Dezamăgirea mare este ca norul de ceață se poate ridica abia peste câțiva ani.

Uită-te la:

Înălțime

Venituri

Educație

Preferințe politice

Religie

Rasă

Atractivitatea feței

Bunăvoință

Spirit captivant

Inteligenta

Ai două întrebări importante pe care sa ți le adresezi:

1. Care sunt așteptările rezonabile de la partener?
2. Cum alegi sa distribui aceste așteptări?

Trei dorințe ale tale, ar fi bine sa se regăsească în partenerul tău, chiar cele mai importante .

Dacă tot ai divorțat o dată, de data asta n-ar strica o alegere mai conștientă ?

Norocul ti-l faci cu mana ta, iar norocul în dragoste începe cu alegeri conștiente și nu aleatorii în privința viitorului partener.

Libertatea de a te căsători din dragoste nu este deloc o chestiune simplă. …dar și la 80 ani voi fi la fel de optimistă :)…mie mereu mi-au plăcut potecile pe unde nu merge nimeni ?

Se spune ca cele mai multe divorțuri au loc în jurul vârstei de 30 ani, când oamenii se afla la apogeul vârstei de reproducere. Cu cât un cuplu are mai mulți copii cu atât scad șansele sa divorțeze. Circa 29 % din cupluri au 1 copil, 18 % au doi copii.

Cei divorțați se recasatoresc în medie în următorii 4 ani după divorț .

Majoritatea dintre cei care se recasatoresc au un copil sau doi. Culmea e ca tot cei cu copii și divorțați se recasatoresc mai repede decât cei divorțați fără copii.

Se pare ca tot cei care au deja copii și se recasatoresc, aproape întotdeauna mai fac cel puțin un copil.

Înțeleg ca oamenii de pe întreaga Planeta consideră că o căsnicie devine mai puternica odată cu nașterea unui copil.

În Japonia rurală, nici nu se înregistra familia pana nu se năștea primul copil, nu considerau ca acea căsnicie a fost consumata pe deplin.

Tot statisticile spun ca în general cei care divorțează nu s-au luat din dragoste inițial, au fost orice alte motive, dar în nici un caz iubirea reciproca.

Pe măsură ce se maturizează oamenii devin din ce în ce mai stabili și mai siguri pe alegerile lor.

Care dintre sexe îl părăsește pe celalalt mai des?

Se pare ca atât femeile, cât și bărbații inițiază cam în mod egal procedura de divorț cu mici diferențe în favoarea femeilor, dacă pot spune asa. În final după atâta tumult emoțional nici nu se mai știe exact cine pe cine a părăsit, nici nu mai contează.

Bun, dar care sunt motivele cele mai întâlnite?

Certuri înverșunate, remarci sensibile cu iz de ironie, lipsa umorului, privitul în exces la televizor, incapacitatea de a asculta, starea de ebrietate, respingerea sexuală. Adulterul este în capul listei, mai ales dacă inseala soția. După adulter este sterilitatea femeii și a bărbatului. Cruzimea soțului pe locul trei.

Mai adăugăm: irascibilitate, gelozia, limbutia, sacaitul, lipsa respectului, lenea soției, lipsa de sprijin de la soț, neglijarea sexuală, atitudinea certareata, absenta și fugă cu un amant.

Dominante sunt adulterul și infertilitatea, infertilitatea fiind întâlnită adesea la femei mai mult decât la bărbați.

Principalele motive pentru un divorț sunt strâns legate de sex și reproducere.

Asa cum spune Dr.Cristian Andrei: ” Dacă vrei sa scapi de o femeie, nu mai fa sex cu ea!”

În ce privește reproducerea, în general femeile nu pot sau nu vor sa facă copii.

Ma bucur ca majoritatea uita durerea trecută si-si construiesc o viata nouă.

Ce spun studiile este ca dacă dragoste nu e, ajungem iar la al doilea divorț.

Asa ca, bucurați-vă dacă ați găsit dragostea, altfel după alți 3-4 ani iar bat clopotele de divorț!

Nu știu cum e sa te iubească cineva în adevăratul sens al cuvântului, dar știu cum e ca cineva sa aibă grijă de mine, sa ma dorească și sa vrea sa-si petreacă viata cu mine.

De ce? Pentru ca alături de mine sa dea bine în ochii lumii. Ma vor pentru frumusețea mea, pentru succesul meu, pentru ca să le gâdil orgoliul.

Nu mai suport bărbații, care depășesc distanța normala de apropiere față de mine. Simt ca ma sufoc, îmi vine sa ma evapor și sa dispar în secunda 2.

Ma întristează interesul asta meschin și-mi provoacă repulsie. Poate nu întâmplător am avut o săptămână întreaga vărsături și stare de greață.

As vrea sa plâng atât de mult, pana când eliberez tot sentimentul ăsta apăsător, care ma face sa ma simt neapreciata la justa valoare și nerespectata.

Am avut și vise ciudate în ultimul timp.

E îngrozitor sa ai în interiorul tău un iad de sentimente, pe care dacă le povestești cuiva, te privește ca pe un nebun.

Adevărul este ca simt dezgust pentru comportamentul bărbaților, care-si încearcă norocul. Ma dezgusta și mai tare când știu ca sunt însurați sau intr-o relație.

Am iertat mulți oameni în viata mea. Am iertat nedreptatea, ura, răutatea, indiferenta, jignirea. Oamenii care m-au rănit, nu m-au cunoscut cu adevărat, doar frânturi din mine…

Am o senzație, ca nu aparțin nimănui, nici măcar mie.

Sunt o femeie care merită mult, pentru ca oferă mult….și tot ce e de calitate mediocră o resimt ca pe-o jignire în acest moment.

Cred ca am devenit o femeie incapatanata și rănită, cu ziduri înalte în jurul ei, pregătită sa riposteze la cel mai mic atac.

Nu știu dacă poți sa-ti iei la revedere de la o iubire, care nu a avut niciodată loc, care nu s-a concretizat…și totuși am rămas legată de un ” cum ar fi fost dacă?”.

Femeile au un fler extraordinar în a-si da seama ce vrea copilul, soțul, șeful etc.

Ok, dar asta nu înseamnă că ne executam în secunda 2. Putem spune și NU la doleanțele lor.

Cumva impusul feminin este de a dojeni, de a ajuta. Un bărbat nu percepe nici jumătate din cât percepe o femeie. Lor le lipsește această capacitate.

Bărbații care trăiesc singuri se descurca mult mai greu ca o femeie și au mai multe ciudatenii psihice.

Femeile care trăiesc singure se descurca mult mai bine ca bărbații, au contacte sociale mai multe și sunt mai echilibrate sufletește ( am verificat pe viu aceste lucruri intr-o perioada semnificativă de timp).

Femeile chiar știu sa comunice mai bine, mai eficient, empatizeaza, simt oamenii, mimica, gesturile lor.

La femei toate simțurile sunt mai ascuțite: auzul, văzul, mirosul etc. Sunt perseverente și suporta mult mai bine stresul. Calitatea lor de lider se bazează pe colaborarea în echipă.

Pe femei le interesează bărbații, vor sa-i înțeleagă, care sunt motivațiile lor….ceea ce le ridică din punct de vedere informațional.

DAR…vom fi cu adevărat fericite când vom fi realmente independente…și nu doar financiar, ci când ne vom activa absolut toate simțurile.

Acest ” Eu pot” îl poate face pe oricine fericit…nu doar pe bărbat.

Când spun ” independenta ” , ma refer la capacitatea de a lua decizii, fără a mai sovai și ezita. Nu spun sa luam decizii pripite, dar putem trece la acțiune cu certitudinea ca suntem capabile.

Încercați! Doar la cinema sunt rânduri în spate!

Percepem prin intuiție o sumedenie de lucruri și nu le punem în aplicare de teama sa nu deranjam.

Dacă vrei sa ceri explicații, cere , nu te lasa dusa de nas.

Ai încredere în mintea ta și asculta-ti instinctele.

Chiar și femeia contemporană are doza acea de nesiguranță interioară, pentru ca nu-si dau seama de ce sunt în stare cu adevărat.

Este incredibil în ce măsură își ignoră femeile curajul!

Eu obțin ceea ce-mi doresc în general de la viață, pentru ca am curajul asta feminin.

Am idei exacte, calculez riscurile și acționez cu îndrăzneală. În toată povestea asta ma ajuta intuiția. În momentul în care am decis sa o ascult am avut un avans incredibil în viata.

Gata cu scuzele pentru gândirea nelogica, intuiția este infinit mai puternică și mai clară.

Natura ne-a înzestrat cu o intuiție bună, dar în cuplu se merge pe principiul ” speranța „.

Femeile fantazeaza gândindu-se ce ar putea ajunge un bărbat dacă ar avea condiții favorabile, chiar dacă de mult au văzut ce-i poate pielea.

Când intuiția îți șoptește altceva, fa ce trebuie și nu mai irosi timpul.

Când auzi vocea interioară: ” El nu se va schimba!”….da, are dreptate .

Nu mai trai cu frână de mana trasa și asculta-ti cu atenție intuiția, dezvolta-ti talentele și fii curajoasa!

De multe ori oamenii fac lucruri nu tocmai onorabile, dacă nu există consecințe. Consecințele controlează comportamentul.

Când un comportament nepotrivit e lipsit de consecințe se va repeta. La fel este și cu comportamentul bun.

Cei mai mulți oameni nu par a fi în stare sa facă o corelare între comportament și rezultate…este ghinion, societatea, celalalt.

Consecințele sunt lecțiile noastre. Dacă ignori lecțiile vei repeta greseala pana vei invata.

A fost o greșeală prima căsătorie, dar n-as vrea sa mai repet acea lecție, drept urmare fac tot ce pot ca să nu mai repet acea lecție.

Nu exista nici recompense și nici pedepse, doar consecințe.

Noi, oamenii facem lucruri prostești. Problema este ca tot ceea ce se repeta devine obicei și de multe ori ne dam seama mult prea târziu.

Indiferent de obiceiurile formate, bune sau rele, greu mai scapi de ele.

Ca sa poți scăpa de obiceiurile vechi, fa tot posibilul sa le înlocuiești cu altele noi.

Dacă crești intr-o casă în care oamenii au o etică a muncii, un simț al integrității și își achită facturile la timp, atunci și tu ai șanse sa devii un asemenea om.

Copiii grași au aproape mereu mame și tați grași.

Copiii cărora le place sa citească provin din familii, unde cititul e important.

Învățăm privindu-i pe alți oameni.

Părinții ne-au învățat în baza acțiunilor lor și au devenit exemplul nostru.

Am urmat acele modele pana când experienta și cunoștințele s-au extins, pana când am învățat noi modalități de a ne comporta.

Exemplele prost alese sunt motive ( unele) pentru care oamenii fac lucruri prostești.

Ok, asta sta în picioare pana-n punctul în care devii îndeajuns de conștient, încât sa-ti dai seama ca a venit vremea sa-ti depășești modelele și sa treci la un nou nivel de performanta, în baza a ceea ce știi ca e un comportament corect.

Viața necesita un plan. Dacă nu ai rezultate bune, clar nu e planul bun. Oamenii își planifică weekendul, vacanța, dar nu fac același lucru cu viata lor. ” Vreau sa fiu fericit!” nu e un plan.

Ei am o listă, una lungă. Sunt lucruri care au legătură cu sănătatea mea, cu cariera, familia, timpul liber și câteva secrete întunecate, pe care le știu doar eu.

Tu ai un plan? Știi cum vrei sa arate viata ta?

Relațiile care se bazează pe dependenta, adesea se destramă, pentru ca tu ii ceri celuilalt ceva ce nu e în măsura sa-ti dea: stima de sine și autorespect.

Dependenta este incapacitatea de a fi responsabil pentru viata ta emoțională.

Fie ca ești dependent de altcineva sau cauți persoane care sa fie dependente de tine, ai practic aceeași problemă: stima de sine scăzută.

Este o mare diferență între a fi singur și a te simți singur.

Atunci când reușești sa-ti reglezi starea emoțională și sa găsești fericirea în interior, te poți considera independent.

A fi fericit presupune o sumedenie de lucruri, care n-au nici o legătură cu o relație de iubire. Lista plăcerilor și satisfactiilor pe care le putem avea când suntem singuri e nesfârșită: reușite profesionale, dacă ai copii- bucuria adusă de copii, achiziția unei case, plimbări, asculți muzică, scrii, citești, ieși cu prietenii, grădinărit, dans, voluntariat, filme, masaj de relaxare, tantric, un vin bun, o excursie singură.

Este incredibil de mișto când vei descoperi nu doar ca te descurci de una singură, ci și ca te vei putea simți bine cu adevărat.

După mult lucru cu mine, nu doar ca am ajuns sa ma simt extraordinar singură, dar starea mea de bine a devenit molipsitoare, ceea ce ii face pe mulți sa fie atrași de mine.

Cheia succesului e foarte simpla: primul pas este sa reușești sa ai o relație cu tine! După aceea devine totul foarte ușor.

Este o diferență între a dori și a avea nevoie de ceva. Oxigenul este o nevoie, dar iubirea este o dorința.

Dovada certă este faptul ca milioane de oameni sunt căsătoriți sau într-o relație și sunt nefericiți.

Când ești singur poți cel mai bine sa explorezi ce crezi, ce simți , ce știi și mai ales ce vrei cu adevărat.

A fi singur te obliga sa-ti dezvolți calitățile personale.

Eu în singurătate am înțeles ca sunt o ființă umana completă și nicidecum anexa unui barbat.

Tot în singurătate am simțit sa povestesc experienta mea de viață pentru a ajuta alte femei ca mine.

Acum, după mult timp realizez ca a trai cu un bărbat nu înseamnă sa-mi fie teama ca ma va părăsi sau va muri. Eu ma voi descurca oricum.

O relație în viața mea din acest moment poate fi doar una de creștere reciprocă, nicidecum una de dependenta sau nevoie reciprocă.

Adevărul este ca nu am nevoie de un bărbat, pur și simplu îmi doresc sa îl am!

Am preluat niște tipare greșite de la mama legate de sexualitate : ceva murdar, îngrozitor chiar, cel mai mare rau pe care ti-l poate face un bărbat. Dacă tot era ceva atât de nașpa, nici ca m-a interesat subiectul vreodată . La 20 ani , mi se părea ca prea am rămas eu cea mai deosebită, asa ca hai sa trec și eu în rândul lumii.

O experienta deplorabilă, într-adevăr. Avea dreptate mama. 🙂

La 23 ani deja locuiam cu cel care avea sa-mi devina soț, nu de alta dar aveam nevoie de un partener cu care sa împart chiria.

Dacă la începutul relației se întâmplă câte ceva, la cererea mea, în timp a dispărut de tot. Nu mi-era mie prea clar ce e și ce nu e normal. Eram totuși conștientă ca sunt intr-un film prost de tot și pe la 33 ani m-am saturat sa tot aștept rolul principal în viata mea, așa că am divorțat. Am plecat atât de ușor și de senin, încât pentru mine divorțul era motiv de băut șampanie.

Cred ca am salvat toate traumele strabunelor mele, care au răbdat în tot felul de căsnicii dubioase și nesatisfăcătoare.

Habar n-am sa povestesc despre ce înseamnă o relație împlinită cu dragoste, sex, protecție, siguranță și respect, dar ore în șir pot sa vorbesc despre ce nu e ok intr-o relație.

O relație între un bărbat și o femeie fără sex, clar nu e relație. O putem numi prietenie, relație sora-frate….orice altceva.

Cu toții suntem ființe sexuale, iar dacă ești într-o relație fără sex, clar nu ești în relația potrivită.

O căsnicie fără sex este o relație nesănătoasă. Lipsa sexului pe termen lung provoacă dezechilibre hormonale majore, care te pot îmbolnăvi, nu mai spun de starea psihologica, puternic afectată.

După asa-zisa mea căsnicie, deși eu o consider orice altceva: parteneriat, relatie de amiciție….am descoperit sexualitatea, apoi trăirea, apoi ceva mult mai înălțător, dar, foarte greu de atins: iubirea transcedentala.

Atunci când trăiești o asemenea înălțare, nimic nu se mai compara cu sentimentul de veșnicie, de fericire, de contopire, de reîntâlnire, de paradis.

Iubirea divină există și este atât de rară si greu de găsit!

Unicul meu sfat! Atunci când simțiți ceva unic și înfiorător de pătrunzător la nivelul întregii ființe, nu va speriați și cel mai important, nu fugiți!

Căsnicia în secolul XXI nu mai e o întreprindere economică: muncim cot la cot, facem copii și ne apărăm de sărăcie.

În secolul XXI relația femeie-bărbat are nevoie de empatie, de conexiunea celor două lumi interioare.

Știu ca avem nevoie de relații ca să evoluăm. Habar n-am cum s-a întâmplat, dar Universul meu interior a devenit atât de bogat și select, încât eu însămi îmi sunt acum suficienta.

Calitatea principiala și bogăția sufletească a celui din fata, are nevoie sa pătrundă adânc în inima mea, pentru ca eu sa-i simt puterea și utilitatea în procesul de dezvoltare.

Copilăria ne lasă ahtiați după protecție și apropiere, alții rămân cu o nevoie uriașă de spațiu și libertate. Femeia are nevoie sa-si exprime forța, iar bărbatul vulnerabilitatea.

Abia când vom deveni cunoscători și dornici de vindecare și evoluție, cred ca putem avea relații realmente fericite și implinitoare.

Până atunci ne vom mulțumi cu relații second-hand sau mai bine, singuri.

În singurătate te dezvolți nesperat de mult și ai mult mai multă satisfacție și liniște comparativ cu o relație, în care te minți ca ești bine.

Destinul a făcut ca în perioada de după divorț sa iau contact cu mai mulți bărbați în zodia Scorpion.

Dacă e o simplă întâmplare? Nu cred!

Raiul și Iadul sunt la un loc, fix asa m-am perceput lângă acești oameni.

Scorpionii au o influenta puternic transformatoare asupra ta. Vorbim despre niște oameni, care oscilează între un curaj nemăsurat și o teamă puternică. Principalele temeri sunt teama de respingere și umilință.

Sunt oameni magnetici, cu capacități intelectuale de excepție, dar care nu se pot opune unor acțiuni josnice. Apoi se simt vinovati de propria atitudine și trec printr-un întreg tumult psihologic.

Practic, instinctul lor este mai presus de capacitatea intelectuală. Acești oameni se hrănesc în principal din emoții.

Cei mai evoluați dintre ei, ajung sa fie apreciați de ” lumea bună „….da, chiar de elită, as putea spune.

Sunt foarte buni în rolul de sfătuitori, consilieri.

Sexualitatea este pentru ei un mit al puterii.

Ei au impresia ca pot supune, domina pe celalalt prin sexualitate în scopul obținerii de favoruri….asa ca au dus sexualitatea la nivel de artă a amorului, crezând ca prin asta vor câștiga totul.

Nu sunt nici pe departe oameni simpli, dimpotrivă sunt extrem de complecși.

Ei văd mai mult decât alți oameni, au scopuri nobile, dar oscilează permanent între dorința de sfințenie și cea de a pedepsi.

Sunt oameni care, din punctul meu de vedere, au de depus eforturi mari pentru a-si găsi locul în această lume.

Primul pas ar fi sa-si construiască o scara a valorilor, pentru ca altfel se autodistrug.

Au de învățat de asemenea sa facă bani, prin propriile eforturi, cu curaj.

Având în vedere ca au inzestrari excepționale, tot ce le rămâne este o aplicație concretă în plan material.

Iubirea, au de învățat IUBIREA.

Pentru ca si-au petrecut mult timp manipuland cu scopul de a-si verifica puterea, acum masca se aruncă.

Dacă nu-si vor arunca masca, vor rămâne pe o treaptă inferioara de evoluție.

Sensibilitatea este ceva prețios, care îți oferă capacitatea de a fi om.

Au nevoie sa-si descopere sentimentul de apartenenta și sa aibă încredere ca pot fi înțeleși. Au nevoie sa învețe sa iubească lumea în general și sa se simtă integrați.

Acest EU l-am avut conștientizat încă de mică. M-a ajutat și mama în aspectul acesta. Mereu îmi spunea, tu ești tu și nu urmezi turma, dacă ai altă părere, fii tu mai deosebita, indiferent ce zice lumea.

A dezvoltat în mine și o doză de narcisism, pentru ca atâta timp cât aveam curaj sa fiu altfel, ma făcea sa ma simt mereu altfel, chiar dacă…ciudată uneori, neadaptata, izolată.

În cadrul relațiilor m-a făcut sa fiu foarte individualista, de aceea eram extrem de nefericită. Intr-o relație ești singur, dacă ești individualist. Lumea mea interioară era doar a mea. N-am reușit pana acum sa creez o integrare a celor doua lumi, strâns conectate, care se influențează și diferențiază în același timp.

Atașamentul sau capacitatea de conectare este viata în sine, bucuria. Asta înseamnă să te simți viu, este cel mai frumos dar al vieții.

Am dezvoltat, am simțit IUBIREA când am născut. Abia atunci am realizat ca există ceva pe această lume mai presus de bani, de carieră, de ambiții de orice fel.

Am început treptat sa simt iubirea nu doar pentru copiii mei, am început sa iubesc viata însăși, oamenii, sa fiu atenta la ce e în jur, am învățat sa ma conectez la sufletele altor oameni.

Pentru ca acest gen de conectare sufletească nu a existat, nu m-am simțit niciodată protejată și în siguranță lângă un bărbat, pentru ca nu am simțit nici un bărbat ca ar fi pentru mine.

Ar fi foarte interesant pentru mine sa pot sa ma simt vreodată protejată și în siguranță lângă cineva.

Foarte mult timp mi-am pus întrebarea: De ce am nevoie de un bărbat?

Uite, răspunsul meu, după mult timp de căutări: protecție și siguranță.

O lume a noastră (NOI) în care sa construim, sa interferam, dar în același timp sa ne păstrăm integralitatea( EU și TU).

Procesul de vindecare are loc în cadrul a doua tipuri de relații: relația de cuplu și relația parinte-copil.

În cea de cuplu lucrurile sunt mult mai profunde, acolo putem cere, putem verbaliza, ne putem răsfața, astfel încât sa ajungem mult mai repede la vindecare.

În relația cu copilul înveți sa dăruiești, aici doar evoluezi. Limbajul aprecierii îl înveți față de tine și față de copil.

Apreciaza-te întâi pe tine și apoi pe copil. Când oferi celuilalt, ii oferi din prea-plin, asa ca umple rezervorul tău, pentru a putea oferi mai departe.

Pentru mine, rana respingerii este atât de puternică, încât se cere a fi vindecată prin tot felul de situații.

Una din întâmplări a fost când copilul meu refuza sa vina cu mine acasă, seara, când îl luam de la grădiniță.

A fost foarte interesanta și dureroasă acea etapă pentru mine. Sa te respingă propriul copil, pe care-l iubești mai mult decât orice pe lume, e ceva extrem de dureros.

Am făcut legatura acelei situații cu rana mea de respingere, dar în același timp eram extrem de bulversata. Am realizat ca și eu o respingeam pe mama, ea pe mine, era ca un fel de răzbunare, deși ne iubeam reciproc foarte mult. Copilul meu m-a pus fix în aceeași situație, însă eu am înțeles un lucru.

Eu nu am cum sa-mi resping copilul, asa cum o face el, eu am datoria sa-l iubesc indiferent de comportamentul lui. Eu sunt mama lui si-l iubesc necondiționat.

A urmat un întreg proces de conștientizare, inclusiv un proces în instanță, unde am luptat pentru drepturile mele și ale copilului.

A trebuit sa lupt pana și pentru iubirea copilului meu, a fost ca și cum mi-am recăpătat copilul după o lunga perioada de timp. Cel mai mare dar de la Dumnezeu e ambiția mea, pentru care sunt extrem de recunoscătoare. Super puterea mea este perseverenta.

Da, 90% din durerea cauzata de cei din jur este din trecut, doar 10% este prezent.

Dacă ne oprim în loc, respiram adânc și facem o serie de conexiuni, toate au o logică.

Odată ce alungam tiparele, fricile, ne creăm o viață mult mai bună, dar totul cu muncă multă și sacrificii.

Pentru mine, scrisul este un mijloc excepțional și, pe deasupra, gratuit de vindecare. Acum, mai mult ca oricând sunt conștientă ca evoluția mea psihologică este busola pentru creșterea copiilor mei, mai puțin este vorba despre comportamentul lor.