Au citit acest post: 94

Încep sa realizez ca ma obosește, ma enervează și ma ține pe loc un bărbat în tot ce înseamnă relație de familie. Ma uit în jurul meu la cuplurile căsătorite cu copii și foarte greu înțeleg modul lor de a funcționa.

Față de o familie completă, eu reușesc sa eficientizez foarte mult timp în plecarea de acasă, deciziile luate împreună cu copii au un ritm rapid de punere în aplicare, avem liniște și înțelegere.

Sunt în parc cu copii, iar unele cupluri încep sa se certe, stau unii după alții sa se aștepte, discuții fără sens…

N-am experienta pozitivă cu nici un bărbat din viata mea de pana acum, în urma cercetărilor reiese ca bărbații narcisisti erau cei care ma cooptau în relație. Deprivarea emoțională era chintesenta relației. Nici eu nu eram Ileana Cosanzeana, multe lucruri am pus la punct și mai urmează.

Ma îndoiesc în acest moment ca as mai avea curajul sa ma căsătoresc vreodată, mi se pare o mare capcana.

Femeile se schimba, se dezvolta, bărbații nu!

Pe unul din ei l-am așteptat 10 ani sa se schimbe, pe altul 1 an.

Nu va lăsați păcălite, bărbații nu se schimba niciodată, iar unul zdravăn la cap , sa fie liber, eu n-am găsit vreodată.

Da, sunt bărbați de nota 10, dar dacă nu ești tu ok și nu l-ai prins pana-n 30 ani….la revedere…învață să te distrezi singură sau sa crezi într-o minune!

Sub nici o forma nu accepta sferturi și jumătăți, sănătatea ta mintală, emoțională și fizică e foarte importanta!

Orice lucru care te costa pacea este prea scump.