Autor: Oprinoiu Delia (Page 4 of 30)

Daca esti bărbat, alege un psihoterapeut bărbat. Mi se pare de departe o alegere mai înțeleaptă decât sa alegi o femeie psihoterapeut.

Alegand calea masculină, ai mai multe șanse sa fii pe drumul bun.

După despărțire trebuie sa-ti refaci viata pe baze sănătoase.

Femeile nu vor sa fie cu unii care încearcă sa le convingă, ci cu unii care stârnesc atracție.

Bărbații adevărați stârnesc atracție!

Ca sa devii un bărbat adevărat ai nevoie sa lucrezi cu tine. O despărțire te afectează indiferent ca ai 20, 30 sau 40 ani, suferința e aceeași.

Modul de gândire are nevoie de șlefuire, de încredere în forțele tale, ca să poți privi lucrurile bărbătește.

Nu te duce niciodată rănit la o femeie de care-ți place, pentru ca te vei trezi dat la o parte. O femeie, dacă te percepe slab, nu te va mai percepe atractiv.

Dacă ești încrezător în tine și te comporți demn, ai deschidere reală către femeie, ea te va respecta și se va simți atrasa de tine.

E singurul mod prin care nu vei ieși îndoit din interacțiunea cu ea.

Cu cât femeia este mai puternică, cu atât ai nevoie de mai multă pregătire, ca să te poziționezi deasupra ei.

Cand te simți pregătit, te poți îndrepta către ea.

Cucerirea unei femei nu înseamnă convingere, ci seducție.

O femeie deșteaptă n-are de gand sa fie mama pentru un bărbat rănit. Ii poate fi milă de tine, dar mila nu alimentează atracția. Din contra, simte nevoia de a nu-ti mai fi în apropiere.

Dacă vrei sa pornesti sa cucerești noi redute sau una la care ai ramas cu gândul e musai sa faci schimbări fundamentale la tine, ca ea sa devina din nou atrasă de tine.

E ușor sa fii slab. Dar e mai bine pentru tine sa fii puternic, foarte puternic psihic.

Atunci când ești un bărbat puternic, femeia chiar e femeie lângă tine și orice rahat pe care l-ai făcut devine opera de artă.

Femeia are nevoie de un bărbat pe care sa-l poată glorifica.

Integrarea comunicării, a studiului, discuții diverse, a cursurilor este absolut necesară în cadrul unei relații din punctul meu de vedere.

Dragostea neconditionata, un alt criteriu vital.

Inima care se teme ca se va sparge n-o sa învețe niciodată sa danseze.

În perioada contemporană, oamenii își aleg parteneri pe criterii de pe nivelul 1 al piramidei lui Maslow. Nevoile fiziologice primează în defavoarea comunicării, prieteniei și a dezvoltării personale.

Sexul este pus la loc de cinste, motiv pentru care relațiile sunt pur animalice, superficiale și de scurtă durată. Bineînțeles că și oamenii din cadrul acestor relații sunt limitați în viziune, perspectiva de viitor și lipsiți de substrat.

Ma plictisesc foarte tare în discuțiile cu acești oameni. Sunt goi pe interior, un gol care e musai a fi umplut cu update informațional, cu acțiune și interes pentru viață.

Toata lumea are talent. Ceea ce este rar, este curajul de a-ti urma talentul.

Când voi fi bătrână, n-o sa spun:

„N-am facut asta „sau „Regret asta”

Vreau sa ajung sa spun: „Nu regret nimic, n-am ratat nimic din ce puteam sa fac ” .

As vrea sa rămân in amintirea celorlalti ca o persoană care si-a dorit sa fie liberă…si-n felul asta si alții sa fie liberi sa fie, sa facă, sa devină.

Îmi doresc sa găsesc un partener cu care sa am ce discuta și să mă scurg de placere vorbind cu el ore în șir pe diverse teme, sa știe sa fie prieten înainte de orice și orice opinie de-a mea diferita de a lui s-o respecte și să o argumenteze cu respect, nu prin critică și atac.

Am dreptul la educație, am dreptul sa vorbesc, am dreptul sa-mi fac vocea auzita.

Mi-a luat timp sa-mi fauresc o voce, și acum ca o am, n-o sa rămân tacuta.

Sa ne luam cartile și stilourile in maini, ele sunt cele mai puternice arme ale noastre.

Zilele trecute mi-a spus cineva ceva de genul ca nu am o viziune realista asupra vieții și că felul in care vad viata si relatiile ma vor face sa rămân singură. Peste 10 ani ma voi convinge de acest lucru. La putin timp încearcă sa dezgroape morti și ” nerealista de mine” i-am explicat ca realitatea e alta. A fost momentul in care m-am simțit suficienta și am înțeles ca efortul meu zilnic de a fi un om mai bun a dat roade.

Filtrele pe care le aplicam perceptiilor noastre determina genul de lume in care traim. Daca mergi prin lume cautand excelenta, atunci vei gasi excelenta.

Daca mergi prin lume cautand probleme atunci vei da peste probleme.

Convingerile, interesele, perceptiile extrem de inguste vor face ca lumea sa para saraca, previzibila și plictisitoare.

Eu aleg ca aceeași lume sa fie bogata și captivanta. Diferenta nu tine de lume, ci de filtrele noastre de perceptie.

Omul propune, Dumnezeu predispune!

Eu nu-mi pun bariere în gândire, de aceea gandesc în stil mare atât în business, cat și în viața personală. Ca unele lucruri nu se întâmplă intr-un anume moment, nu e nici o problema. Am încredere ca se va întâmpla atunci când este cel mai bun moment, pe care eu ca Pământean nu-l știu.

Mintea conștientă stabilește obiectivul și lasa în seama mintii inconstiente sarcina de a-l duce la bun sfârșit.

Intr-un final curajul convingerilor mele este cel care va face totul posibil.

De ce să fiu o oarecare cand pot sa fiu extraordinară?

Nu-mi pierd energia încercând sa schimb opiniile altora, dacă eu consider ca ceea ce fac este corect. Toată forta de a reuși e în mine și nu mi-e frica sa risc.

Aleg sa visez mai mult decât cred alții ca e practic și aștept de la viață mai mult decât cred alții ca e posibil.

Eu în fiecare zi aleg sa fac un efort constient pentru ca vreau sa trăiesc ca un învingător.

Ceea ce cer eu de la viața pare mult și nerealist pentru ca lumea în care trăim e falsă și superficială. Eu sunt un om normal și cer lucruri normale și decente, nicidecum nerealiste.

Azi e luna noua in Rac.

Și eu am luna in Rac.

Am ascultat un podcast, în care spune sa ne setam intenții pentru următoarele 6 luni, când va deveni luna plină, moment în care teoretic se vor materializa.

Vreau și eu ceva, foarte mult: echilibru.

Oare când o sa fiu și eu intr-un echilibru?

Vinerea ma simt epuizată, după o săptămână întreaga în care alerg ca o albină.

Ziua mea începe la 06.00 si se termină de multe ori la 20.00

Pana și vacanțele ma obosesc, în afară de somn și îmbrățișarea copiilor nimic nu ma mai satisface. Parcă sunt intr-o roată de hamster, amețita și pe pilot automat.

Le rezolv tuturor problemele, iar eu rămân mereu și mereu la sfârșit. Știu ca liderii mănâncă ultimii, pentru un timp mi-as dori sa fiu eu prima.

Doamne, ce ani cumpliti: 2021, 2022, 2023….am platit scump decizii proaste….si cand sa ma linistesc am luat-o de la capat cu un nou job, unul in plus. Prea multa adrenalina, prea multa nebunie și totuși….imi place atât de mult.

Ma simt atât de implinita și de obosită. Am făcut o treabă minunată și sunt mandra de mine si atât de norocoasa.

Dumnezeu ma iubește enorm, mi-a trimis niște oameni extraordinari in viata mea, fara de care n-as fi reușit…..insa acum…..

Vreau ca din toamna sa traiesc in echilibru!

Citind si navigand prin unghere după definitia cererii in casatorie, aflu ca ori el, ori ea il cere pe celalalt in casatorie si de atunci incepe logodna.

Prima mea casatorie a fost asa pe fuga si cu cearta: ” După 5 ani nu te gândești si tu la casatorie?.”..eu de colo cu ideile mele proaste 🙂 El n-avea nici un gand, dar decât sa ma piarda s-a sacrificat. Apoi, de-abia am evadat din relație, nu stiam pe care usa s-o mai apuc.

N-am fost ceruta la modul clasic cu inel, intr-un loc dragut.

Privind din afară mi se pare foarte interesant si emotionant momentul, chiar memorabil, de povestit nepotilor.

Acum, ca stiu ce urmează si după acel moment, pare ca se anulează tot entuziasmul, stiind totuși o gramada de povesti cu happy-end.

Viața mi-a aratat pana acum ca, bărbații, care au mai fost casatoriti nu mai au nici un gand de insuratoare…care înseamnă până la urma o asumare a relației.

Eu cred ca-n vise si-n dragoste nimic nu e imposibil.

Povestea ideala este aceea dintre doi oameni care se indragostesc pas cu pas, putin infricosati, ca doi copii care se aventureaza intr-o încăpere întunecată. Din primul moment în care se vad unul pe celalalt, mânați de curiozitate trec de la un stadiu la altul al plăcerii crescânde și al stanjenelii; fiecare poate citi în ochii celuilalt expresia necazurilor pe care le are el. De îndată ce bărbatul știe ce e în inima lui, e sigur de ce se află în inima femeii.

Orice dragoste poate ajunge la faza supremă în care nu mai exista un eu propriu. Este o minune atât de mare încât nu mai contează dacă e prima sau a doua căsătorie, dacă suntem tineri sau maturi.

Atunci când se întâmplă are loc singura casatorie adevărată!

Vine o vreme in viata fiecaruia cand se simte la pamant, putin invins.

Problemele pot fi serioase: ai fost concediat, esti in divorț, dauna totală a masinii sau cum mi se mai întâmplă mie: toate la un loc.

Ideea e ca experientele negative nu se rezuma de obicei la o singura intamplare. Tind sa se inmulteasca, ca o toxina. In acest timp tu tamponezi cu servetelul, disperat și la intamplare tot haosul din jur, intr-o incercare jalnica de a nega dezastrul.

In realitate, ce faci, este sa amplifici dezordinea.

Ce trebuie facut este sa schimbam modul in care percepem problemele noastre și să adoptam o abordare mai optimista și mai realista.

Toata lumea are probleme, viata nu e perfecta si nu va fi niciodată . Problemele noastre sunt insignifiante in raport cu problemele lumii.

Viata ta sigur nu e la fel de grea ca a unui copil din Somalia sau a unui paria din India sau a unui bolnav de cancer.

O multime de oameni au probleme mai grave ca ale tale.

Opreste-te din scotocit scame din buric și uita-te cu atenție in jurul tau. Sa vezi lucrurile realist și să scoti auto-discursul imbibat in emotii despre viata ta. Știu ca e greu sa te mentii pe linia de plutire atunci cand se dezlantuie dezastrul și ne simțim secatuiti emotional.

Cand treci prin euforia asta, fa un pas in spate și priveste din afara ce se intampla, fa o retrospectiva a vieții tale si adu-ti aminte de momentele bune.

Amintește-ți cum te plimbai cu iubirea vieții tale, nașterea primului copil și senzația când l-ai ținut prima dată in brate. Ai schimba cu ceva amintirile astea???

Savureaza orice amintire minunata din trecutul tau.

Amintesteste-ti și momente mai putin placute: o copilarie grea, pierderea cuiva drag, greutatile prin care ai trecut facandu-ti loc printre straini, o deceptie in dragoste etc

De fiecare dată te-ai ridicat și ai continuat, iar acum privind in urmă, multe poate din acele probleme ti se par caraghioase.

Ai depasit acele momente și esti cel de azi!

Vei depasi și aceste probleme și vei fi o versiune mult mai bună peste ani.

Acum uita-te in viitorul tau: noi relații cu oameni pe care nu i-ai cunoscut încă, lucruri pe care ti-ai dorit întotdeauna sa le incerci, locuri in care nu ai mai fost. Gandeste-te la momentul cand vei saruta persoana de care esti cu adevărat atras, conexiunea, pacea și satisfactia imbatranirii lângă persoana pe care o iubești. Poate vei mai avea copii si-i vei urmari creascand, ajungand sefi de promotie. Nici nu-ti vei da seama cand vei face cunostinta cu iubirea vieții lor. Vor urma iesirile cu nepotii la Disneyland.

Viitorul tau te așteaptă dupa colt!

Vor exista neplaceri, nu te așteaptă doar lapte și miere, desigur, stii asta deja.

Va veni si ziua in care vei muri, accepta asta aici și acum! Oamenii vor disparea din viata ta la fel de rapid și ușor cum au intrat in ea. Vei pierde bani, lucrurile se vor strica, dar vei supraviețui asa cum ai facut in trecut.

Toate sunt trecatoare, vei ramane in picioare pentru ca esti un campion și ceea ce trăiești e povestea vieții tale.

Dedicatie pentru I.!

Sa fac pace cu fosta soacră este ceva ce m-a eliberat profund.

In momentul in care am vazut-o am simțit frica inițial. Apoi m-am apropiat de ea și am inceput sa vorbim atât de jovial. Faptul ca ai mei copii s-au dus catre ea și au au luat-o în brațe a fost bucuria supremă.

De abia acum pot spune ca am făcut pace cu trecutul. Este atât de important sa ierți și să fii iertat. E o liniște sufleteasca atât de prețioasă.

Este persoana care, de fapt, m-a ajutat sa ma eliberez dintr-o viață, care nu era a mea. Dacă n-ar fi fost ea, n-as fi fost acum personajul principal al vieții mele.

Atunci, pe moment, e dificil sa vezi în viitor, dar acum după 3 ani, mi se pare incredibil cât de multe lucruri am putut sa fac singură…si n-a fost deloc ușor. Poveștile de viață pana-n 40 ani au menirea sa capeti experienta necesara, pentru ca dupa 40 ani sa poți trai drumul tau autentic.

Tot ce fac acum, toti oamenii de care sunt inconjurata, totul ma face fericita.

Există o viață atât de linistita și fericita, pentru care însă am muncit cu o constanta uluitoare.

După divorț nimeni nu este condamnat sa trăiască singur pentru tot restul vieții.

Acum ma bucur de linistea cuibului meu, pentru ca sunt conștienta de provocarile, pe care le resimt femeile, atunci cand capata statutul de a doua soție.

Al doilea mariaj trebuie tratat cu seriozitate și respect, dar si cu puțin umor, pentru ca vor fi situații cand trebuie sa privesti lucrurile detasat.

Sper sa citeasca prietena mea, Carmen, care tocmai a fost cerut de soție a doua oară 🙃

Draga mea, fii tare 😀!

Mama mea a fost foarte implicata in educatia copiilor ei și probabil ca am mostenit focusul.

Si pentru mine copiii sunt foarte importanti.

Spre deosebire de mama, eu am învățat sa ma iubesc și să investesc in mine. Faptul ca sunt mamă e un plus, eu am ramas același om pasionat de activitatea profesionala, de ședințele la coafor, de citit, de cursuri, vacante, ședințele de masaj, de cosmetică, de mers la concerte, de ieșit cu prietenele, cu sora. Merg singură la restaurant sau în vacanță, n-am nici un stress și nici o temere sa fac tot ce-mi trece prin cap, mai ales când e vorba de cumpărat rochițe și pantofi.

Am foarte puțin timp liber și nici un minut nu scapă nefructificat.

Dacă cineva ii întreabă pe copiii mei cum e mama lor, Antonia va răspunde ca sunt harnică, iar Horatiu-rebelul de serviciu va încerca să mă critice si sa-mi reproseze la infinit ca l-am parasit pe tatal lui. Horatiu imi aminteste atât de mult de mine. Mama mereu imi spunea ca-mi dorește sa am un copil ca mine.

Cred ca i s-a implinit dorinta, pentru mine nu e mereu confortabil insa. Am înțeles ca fiecare are felul lui de a fi. Nici cititul lui greoi nu ma ingrijoreaza și nici comportamentul lui de Gica contra.

A trebuit sa-mi calc in picioare asteptarile și sa-mi fac praf fanteziile.

Noi, părinții suntem regizorii perfecti.

Exceptionalul meu copil supradotat, pentru care am luat in carca un sistem intreg de educație, vrea doar joacă.

Copilul din filmul meu era un geniu care trebuia ” sa puna capat saraciei de pe planeta sau sa descopere leacul pentru cancer”.

Ei bine, viața ma învață să nu mai fac proiecții și presupuneri, sa fac tot ce tine de mine, fara insa a cadea in capcana asteptarilor.

Nu e floare la ureche sa fii parinte. Nimeni nu devine parinte crezând ca” O sa cresc un copil ratat ” sau ” O sa-mi petrec urmatorii 18 ani de viață implorandu-mi copilul sa faca un dus” .

Mi-a trecut trecut repede fantezia copilului perfect și m-am relaxat. Ma ajuta, probabil, faptul ca Antonia e foarte serioasă, are o memorie excepțională, e un pic timidă și în același timp dornică sa învețe.

Am înțeles ca nu pot pune copiii în rolul principal din filmul meu pentru ca se vor rătăci, vor fi neînțeleși și claustrofobi. N-are sens sa-i arunc în pielea unor personaje, pe care nu vor sa le interpreteze.

Horatiu va rămâne liber de orice așteptări, deși ma doare, e o intensitate emoțională acuta, care ma domina. Știu ca are legătură cu propria mea fantezie despre viata lui.

Pot doar sa fiu empatica și plina de compasiune și să mă infurii cat mai puțin spre deloc: Asa e el, pentru ca are sensul lui, pe care nu-l pot eu modifica, oricat mi-as dori.

Pentru mine Romania este o țară, pe care n-as schimba-o pentru nimic in lume.

Sunt extrem de friguroasa și pentru mine clima de aici e extraordinara. Vara e un vis, dar imi place ca e totuși limitata, pentru ca ma simt intr-o continua vacanta și nu am randamentul pe care mi l-as dori in plan profesional.

Primavara și toamna ma transform la propriu, functionez optim, iar iarna, de abia aștept sa treaca, nefiind preferata mea.

Mare, munte, deal, campie toate compun un puzzle perfect.

In Romania dacă faci lucrurile bine si-ti place sa muncești vei reuși cu siguranță, fără spagi, fără ajutor . Poti avea un trai mai mult decât decent, chiar dacă vine totul etapizat. Intr-un final, dezvoltarea unui business și vanzarea lui, ti-ar putea asigura batraneti linistite, dacă ti-a plăcut munca cat ai fost in putere.

Antreprenoriat ul va funcționa atata timp cat esti serios cu clientii, cu furnizorii, cu angajatii și cu platile la Bugetul de Stat.

Tot ce iese din schema asta înseamnă „tunuri” și nu cred in ele.

Am fost internata anul acesta in Spital de Stat și s-au purtat toți cu mine extraordinar: doctor, asistente, infirmiere, fara sa dau absolut nimic in plus. Dovada, ca-mi platesc taxele la timp a fost suficienta. Condițiile au fost bune, poate nu ca la Regina Maria( spital privat), dar experienta doctorului din Spitalul de Stat net superioara pe domeniul de sănătate respectiv.

Ca angajat n-as putea funcționa și nici trai, pentru ca ma limiteaza ca libertate. Pentru toți banii din lume n-as accepta sa fiu angajata.

Sunt insa o gramada de angajați și mai ales in anumite domenii, care câștigă foarte bine. In domeniul sanatatii și IT-ului sunt salarii foarte mari.

Și in zona de constructii se fac multi bani și pe orice activitate conexa: instalatii, electricitate sau arhitectura.

Pe curatenie profesionala se pot face bani mulți și destul de ușor dacă ai cu cine lucra.

Din pacate forța de muncă ramane o problema, cu care se confrunta multe tari, nu doar noi.

Forta de muncă adusa din afara tarii e extrem de slaba și costisitoare. Romanii sunt o natie de oameni destepti comparativ cu ce ne vine nouă din tarile exotice.

In definitiv e vorba de adaptare și de cum te simti intr-un anumit loc.

Oriunde am fost in afara tarii sau in țară, întotdeauna am fost nerabdatoare sa ajung in Bucuresti. In Ploiești sau Oradea, dacă m-ai duce n-as mai fi atât de fericita probabil.

Acasă e acolo unde te simți tu bine, unde te adaptezi și unde-ti găsești drumul, indiferent ca e Romania, China sau UK. Peste tot sunt plusuri si minusuri si depinde ce contează pentru fiecare din noi.

Inaintarea în vârstă nu are legătură cu maturitatea emotionala. Din punctul meu de vedere maturitatea vine odată cu lansarea provocărilor, experiențelor diverse prin care trece un om. Cu cât este mai abil în a le depăși și a înțelege de pe urma lor, cu atât se va materializa mai curând intr-un om pregătit și capabil sa ajute pe alții la randul lui.

Un om matur nu creează dependente, fata de nimic și de nimeni, doar copilul este dependent, maturul are capacitatea de a gasi soluții și nu are nevoie de cineva care sa-i aprobe acțiunile.

Plangerea de milă este absenta în viața unui om matur emotional, la fel și critica și judecățile de valoare.

Cel mai important lucru mi se pare de departe selecția. Când spun selecție ma refer la modul cum alegi oamenii din jurul tau, nu oricine, nu oricum.

Un om matur emotional nu se simte singur, oricât de singur ar fi.

Un astfel de om judeca lucrurile, au mai puține frici si se focuseaza pe soluții. Ei au o anumita detașare, nu iau totul personal.

O persoana matura emotional sufera, dar nu se lasă copleșită.

Un om matur emotional își asuma noi șanse de eșec, au un autocontrol și nu întra în panică.

O persoană matură emotional își accepta vârsta și nu apelează la proceduri estetice pentru a-si masca varsta.

Un om matur emotional înțelege ce simte și acționează astfel încât sa nu-i raneasca pe cei din jur.

Relatiile armonioase cu cei din jur e un indicator concludent pentru ce înseamnă maturizare.

Un om matur este moral și acționează pe principii etice.

Dacă ai o familie și copii nu înseamnă că te-ai maturizat. De aceea, eu recomand celor care vor sa aducă pe lume copii, sa dea o atenție deosebita relației de cuplu, sa existe o sudură armonioasă, sa se discute mult înainte.

Un copil, care vine pe lume, nu este prelungirea noastră, el vine pe lume pentru el însuși.

Un om matur emotional este capabil sa manifeste empatie și ofere sprijin în caz de nevoie.

Un om matur emotional întra intr-o relație cu intrebarea: Ce am eu de oferit? sau Ce sunt dispus sa ofer?

Un om matur nu așteaptă ca lucrurile sa se întâmple, ci depune eforturi conștiente și voluntare pentru ca lucrurile sa se ducă intr-o anumita directie, împreună cu partenerul.

Simțul responsabilități va defini întotdeauna maturitatea.

Printre obstacole si dificultatile inerente ale vieții iti creionezi propriul destin.