Autor: Oprinoiu Delia (Page 3 of 30)

Intr-o zi totul se termină, toată fuga asta nebună, toată nevoia de a acumula și de a realiza, rămâne suma faptelor bune făcute în conștiința celor care ne-au cunoscut, rămân realizarile profesionale, copiii noștri, pe care ne-am străduit sa-i crestem oameni buni.

Cu cât trec anii, cu atât vom ramane mai putin in amintirea celor dragi.

Anul acesta a murit fratele meu. A avut un impact major in copilaria mea si a fost unul din oamenii, pe care i-am iubit cel mai mult. Azi am fost la mormântul lui si al tatei si am avut o senzație de liniște.

Moartea ma preocupa de la o vârstă frageda, ma intriga, sunt curioasă.

Vreau o moarte decentă, fara prea multa suferință. Sunt adepta eutanasierii, dar intr-o țară precum Romania, nu ma aștept la minuni.

Cand ma gândesc la moarte, ma gândesc inevitabil la calitatea vieții mele. Mai mult ca oricand imi dau seama cat de importanta e sănătatea, sa nu avem vicii, sa fim intr-o relație cu gandurile noastre, sa avem legaturi pline de sens și nu superficiale, sa alocam timp de analiza interioara pentru o viață cat mai bună.

Mi se pare singura măsură pe care o putem lua pentru un sfârșit constient, care sa fie cat de cat sub controlul nostru.

Dacă ne-am gandi mai des la moarte și la ce lasam in urma noastră, am putea dezvalui mai mult din maturitatea și generozitatea noastră, am trai mai demn si mai empatic.

Atunci cand facem bine ramane un semn al trecerii noastre prin viață.

La final nu luam cu noi nici un bun material, ci doar constiinta a ceea ce-am făcut și o stare de bine dată de cat de impacati suntem cu modul in care ne-am trăit viata, iar o împăcare interioară înseamnă și o plecare mai ușoară.

Îmi doresc ca plecarea mea sa fie la fel, împăcată cu viata trăită și cu faptul ca a sosit momentul, vreau sa cred ca nu voi fi îngrozită de acea clipă. Vreau sa simt când voi muri și să-mi sun copiii și pe cei dragi ca să le spun cât de mult ii iubesc.

M-am născut ultima, intr-o familie cu 5 copii, la distanta de 24, 23, 18, 14 ani de fratii mei.

Ma ingrozeste gândul ca voi asista la moartea tuturor și a mamei, dar cel mai mult ma destabilizeaza gândul ca va muri sora mea. E omul pe care-l iubesc cel mai mult dupa copiii mei. Cred ca, atunci când iubim, a-i da drumul celuilalt iubit sa plece este o formă de inalta generozitate și dragoste.

Mortii nu i te poți impotrivi!

Intr-o zi totul se termină!

Alexitimia este dificultatea in a ne identifica emoțiile, ceea ce duce la o stare de deconectare intre corp și psihic. Nu este un diagnostic clinic, dar tine de conditia mentala.

Alexitimia apare in urma unui eveniment dureros, structura psihica fiind incapabila sa sustina evenimentul trait si se fractureaza psihicul, ca mecanism de supraviețuire.

13% din populatie e afectata de alexitimie, mai ales in culturile in care se practica reprimarea emoțiilor. Bărbații sunt mai afectati decât femeile.

Rezultatul este o gândire rigidizata, care uzează mult de logica , slabe mecanisme de a face fata stresului, o structura mai putin altruista și un sentiment de neimplinire.

Schimbarea este posibila daca ne expunem unor noi învățari.

Alexitimicii simt, dar sunt incapabili sa-și dea seama, sa se exprime. Le lipsește cu desavarsire inteligenta emotionala, constientizarea de sine, ce emoții ii tulbura in interior.

Emoțiile negestionate pot ajunge sa somatizeze, cum ar fi psoriasis-ul.

Oamenii de acest gen au probleme cu introspectia, cu observarea propriilor procese mentale și emoționale . Nu-si înțeleg emoțiile transmise in corp. Bucuria și frica o resimt ca niște palpitatii in corp.

Cei care sufera de alexitimie au șanse mari sa faca: Alzheimer, schizofrenie, suicid, boala Parkinson, accident vascular cerebral etc

Libertatea ne da ocazia sa fim atenți la noi și să învațăm și din ce vedem in jurul nostru.

Cunosc câteva femei pozitionate intelectual, financiar peste medie de vârsta mea.

După divorț n-au stat prea mult pe ganduri și s-au recasatorit rapid cu alai, cu siguranta ca de data asta va fi bine, multă mediatizare și fericire.

Vraja n-a durat prea mult, nici vacantele exotice și nici pozele de pe Facebook n-au ajutat la sustinerea casniciei, astfel ca deja au contabilizat al doilea divorț, la mai putin de 40 ani.

In relația cu S. ( nici nu eram divorțată legal), deja discutam de un viitor copil, de casatorie, foarte rapid de la momentul, cand ne-am cunoscut.

După o perioada petrecută cu el, am realizat că era un bărbat abuziv emotional cu mine și chiar cu copiii mei….ca tot ma întreabă toată lumea de ce nu mai sunt cu el, dacă l-am iubit atât de mult.

Psihologul îmi spusese din prima sa renunt la el, dar eu trebuia sa-mi trăiesc povestea.

Gaslighiting, o formă de violenta psihologică invizibilă, pe care multe femei o trăiesc și nu-si dau seama.

Vreau sa atrag atenția asupra faptului ca bărbații abuzivi, te vor cere repede în căsătorie.

Femeile divorțate cu copii sunt cele mai vulnerabile. După divorț, femeile aud în toate părțile:” N-o sa te mai ia nimeni cu copii!”

La 3 ani de la divorț le transmit acelor sceptici, ca sunt mulți bărbați, care te-ar lua și cu 10 copii, doar ca dupa ce-ți deschizi mintea, ca femeie, n-ai mai lua tu niciunul.

Gaslighiting e o structura perversa de tip psihopat care manipuleaza și rastalmaceste, scoate din context, astfel încât celalalt sa para ca nu a înțeles corect. Sunt artisti in manipularea comportamentelor și a cuvintelor.

Ei sunt permanent victime, iar ceilalți sunt nerecunoscatori.

Astfel de agresori folosesc altruismul, mințitul și negarea ca forme principale de manifestare.

Ni se induce ideea ca ni se face o favoare prin faptul ca suntem prin preajma.

Tiparul psihologic ” Eu sunt OK, restul lumii nu e OK!” amesteca narcisismul cu perversitatea.

Mare grijă la cei care se pozitioneaza in rolul de victime. Aud peste tot in jur: ” Vai saracul, nevasta-sa era o scorpie, el e baiat bun! sau invers”….si multă atenție cand ti se aduce inelul mai rapid decât te-ai aștepta, pe motiv: ” Ei, la vârsta asta, cat sa astepti?!” sau …la nici o lună de la debutul relației-artificii pe tavan…pentru ca vârsta….

Aduceți-va aminte de mamele vitrege din povestile pentru copii. La exterior pare o femeie de toată isprava, care s-a implicat în relația cu un bărbat cu copii, pare ca are multă afectivitate de oferit.

În realitate însă, este o femeie abuzivă psihologic, care profita de toți cei din jur pacalindu-i cu bunele sale intenții.

Exact asa sunt mulți din preajma noastră, niște persoane aparent bune, cu intenții laudabile, iar realitatea e, de fapt, alta.

Cand treci prin asta, asculta-ti corpul. Senzația ca nu ești in povestea ta, induce o stare de tensiune in tot corpul.

Reactia corporala in preajma lor, senzația ca trebuie sa mergem pe varful degetelor de frica, este de fapt, abuzul psihologic invizibil.

Fie ca esti singură sau intr-o relație, puterea feminina iti imbogateste viata pe toate planurile.

Feminitatea se manifesta prin emoții, prin simtire, senzații, prin estetic și mai ales prin creativitate. Vulnerabilitatea este un semn de curaj și forță interioara.

Am inceput sa ma simt femeie in momentul in care mi-am dezvoltat capacitatea de a iubi, de a empatiza, de a armoniza relații și de a crea. Ma simt femeie atunci când scriu, pentru ca ma ajuta sa linistesc o minte agitată și sa-mi limpezesc simțurile. Ma simt femeie când dăruiesc și transform mediul în care trăiesc.

Am fost crescuta sa fiu puternica si independenta, sa devin antreprenor si sa daram competitia, dar sa-mi ascund emoțiile și vulnerabilitatile.

In relatiile mele predomina conflictul, mi se parea ca e singura șansă de supraviețuire. Din acest motiv am atras un bărbat in energie feminina, pe care o puteam controla cu usurinta.

Rareori mi se intampla să nu reusesc in ce-mi propuneam. Adevărul e ca și acum îmi iese, pentru ca sunt foarte ambițioasă, însă acțiunile mele sunt mult mai demne, empatice, corecte și orientate spre binele societății.

Ca tanara antreprenoare, am intrat in lumea de business cu o energie masculină fara margini, pe care o purtam cu mine si acasă și la job. Traiam iluzia succesului, iar relaxarea era departe de a face parte din viata mea.

A fost nevoie de o transformare profundă, care a implicat ani de psihoterapie, sedinte tantra pentru trezirea feminitatii și a senzualității, sedinte de constelatii, lectura a zeci de carti de neurostiinta, psihologie și spiritualitate, cel mai mult însă m-au ajutat bărbații care mi-au ieșit în cale și exprimarea emoțiilor. Fiecare din ei a contribuit ca o cărămidă la fundația unei noi femei și m-au ajutat prin felul lor de a fi sa înțeleg ce pot accepta și ce nu pot accepta din partea unui bărbat.

Înțelegerea treptată a ceea ce se întâmplă în fiecare moment, în fiecare experienta, traindu-mi momentele vulnerabile fara sa ma ascund a fost un efort imens, am scrasnit din dinti și totuși nu m-am oprit.

Am început prin a ma uita în oglinda, în ochii mei, unde a început sa zâmbească o femeie caldă și blândă. Treptat modul meu de relationare s-a schimbat. Am învățat sa pun limite și sa înțeleg ce pot accepta și ce nu.

Din momentul în care am învățat sa-mi exprim emoțiile fără frica de a fi judecată, am devenit calmă si liberă.

A urmat, firesc, sa înțeleg cum funcționează feminitatea în arta seducției, și de aici viața mea s-a schimbat complet.

Femeia este o apă. Femeia e fluidă. Femeia se adaptează. Femeia e blândă, creativă, pasională, intuitivă si e o sursă de inspirație.

Ultimii ani am învățat, am exersat, am greșit, am luat-o de la capat ca să înțeleg ce mi se potrivește cel mai bine. Am făcut o prioritate din a invata sa fiu independenta, sa ma mențin sănătoasă și fericita. M-am concentrat sa devin un om desăvârșit, capabilă sa rezist pe cont-propriu.

Calea spre maturitate presupune sa iti cunoști lumina proprie.

Am experimentat diferite niveluri de implicare, dandu-mi seama cum sa pun capăt relațiilor care nu funcționează, cum sa înțeleg imbatatoarele senzații ale intimității și să înțeleg cum este sa-mi tresalte inima. Am dezvoltat obsesii, am reflectat excesiv, mi-am indreptat energia in direcții gresite. Am dat inapoi cand am fost ranita, mi-am pus armura când am fost speriată.

Adevărul este ca incet-incet mi-am dat seama de ce am nevoie în relația intimă și ce sunt în stare sa ofer.

O relație este dinamică, plină de schimbări și mereu în evoluție. În nici un punct nu poate fi corect sau egal. Va trebui sa găsesc pe cineva care este la fel de capabil sa-mi ofere libertate de actiune și să arate aceeași ingaduinta, sa ma iubească in pofida bagajului cu care vin, indiferent cum arat și cum ma port.

E o oferta nesabuita și aparent fara nici o șansă. Dar dacă va funcționa, va fi un adevărat miracol, ceea ce, până la urma este dragostea. Asta e și ideea. Un parteneriat pe termen lung este o credinta incapatanata.

Am învățat ca un partener nu e o soluție pentru problemele tale si nici cineva care-ti satisface nevoile. Oamenii sunt asa cum sunt, nu poti face pe cineva sa devina ceea ce nu-si dorește sa fie și nici nu a visat vreodată sa fie.

Vreau un partener care se ghideaza dupa principii și valori, independent de dragostea mea. Vreau un partener sincer pentru ca pretuieste sinceritatea, fidel pentru ca pretuieste fidelitatea. Vreau un partener care sa facă treaba cu mine, nu pentru mine, cu abilități complementare, astfel încât sa devenim cea mai bună echipa, ambii însă sa stim sa aruncam la cos și cum sa pasam.

Eu sunt o persoană ambițioasă și emotiva, iar el sa fie optimistul studios care gândește trei planuri odată, o relație pe care s-o construim pe a fi reali și autentici.

A auzit toată lumea de sexting. Este un fel de sex virtual, în care cei doi manifesta in scris acțiunile pe care le-ar initia intr-un raport sexual real.

Desi pare o joacă, nu e deloc asa. Incercand sa ma pun in papucii unei iubite, e un inselat și n-as accepta un asemenea bărbat ca partener.

E mult mai interesant sa fii in rolul celei de-a treia persoane, iti confirmi ușor ca bărbatul respectiv nu este ceea ce ți se potrivește. Chatul este o metoda bună de a testa un bărbat, poți obține o gramada de informații despre el, fără sa-ți pierzi timpul intr-o relație clasica, de unde poți ieși cu adevărat sifonat.

Doar una din cinci relații se încheie de la un astfel de inselat și una din zece devine o relație reală.

Dacă ai curaj….eu una n-aș întra într-o relație, mai ales la vârsta maturității cu un bărbat care s-a dialogat cu mine in timp ce era vezi -doamne într-o relație. E clar ca omul ala are niște sclipiri, care se pot declanșa când ti-e lumea mai draga.

Inseala in general narcisistii, pentru ca au nevoie permanent de validare.

O alta categorie sunt cei care nu au o conexiune reală cu partenerul din relația principala și se complac intr-o relație din diferite frici.

O altă categorie, pe care nu o condamn, sunt cei care au un partener bolnav și cu care nu mai pot exersa relația bărbat-femeie.

Mai este și altă categorie, care inseala pur și simplu, asta e felul lor.

Întotdeauna vor exista tentații și pentru femei și pentru barbati. Din punctul meu de vedere infidelitatea e o alegere, tine de felul tău de a fi.

Este testul, care e musai făcut înainte de a înainta intr-o relație, atunci când știi ca e ceva ce nu poți accepta.

Orice lipsa de onestitate, pentru mine înseamnă înșelat. Sextingul mi se pare mai nasol decât sa flirtezi cu cineva la casa de marcat.

Va garantez ca e un fenomen de amploare, mult mai de amploare decât înșelatul fizic. Cei mai mulți dintre infideli spun ca e doar o joacă.

În realitate sau online ne tradam pe noi înșine.

Sunt femei care accepta, pur și simplu nu vor sa vadă, sunt și unele ca mine, care nu accepta.

Fiecare e liber sa-si facă viata cum considera mai bine.

Faptul ca esti in relație cu cineva nu înseamnă iubire si nici nu cred in pofta vine mancand.

Majoritatea din noi intra in relații din teama de singuratate, nicidecum dintr-o afinitate a sufletelor.

Iubirea o recunosti, o simți, nu se gaseste și de cele mai multe ori vine atunci cand ești pregătit și ai deschidere.

Relația și iubirea nu sunt același lucru .

Intr-o relație poate exista iubire, dar iubirea nu are nevoie de relație. Cand iubești nu ai nevoie de nimic.

Intri intr-o relație fără sa iubești atunci când ai nevoie sa înveți niște lecții, iar relația durează tot atât cât durează lecția. Se întâmplă să rămâi agățat de cineva și asta aduce cu sine boală.

Practic, noi nu iubim oamenii, ci pe noi în prezenta acelor oameni.

Uneori oricât se mint oamenii și fac eforturi de a fi împreună, ei nu sunt făcuți sa fie împreună.

Când întâlnești persoana potrivită vei știi, nu vei funcționa pe principiul ” pofta vine mancand”.

Uneori ceea ce vrei, nu este ceea ce avem nevoie.

Când elevul e pregătit, apare și profesorul. Când elevul este cu adevărat pregătit, profesorul va dispărea. Cam asa este și cu relațiile.

Zona de confort este locul unde visele mor, confortul este un drog, iar relatiile fără profunzime asta fac, ne țin pe loc.

După ani de studiu și de căutări, am înțeles în sfârșit cel mai important lucru: Nu pleca niciodată în căutarea iubirii, pleacă în căutarea vieții, iar viața iti va gasi iubirea pe care o cauți.

În momentul în care ti-ai învățat lectiile, pur și simplu, nu mai simți sa ai o relație. Din punctul acela ajungi sa te iubești și să te respecti cu adevărat și poți oferi la randul tau dintr-o cupa plină.

La fel de bine iubirea nu e suficienta pentru o relație de succes. Este nevoie sa avem și disponibilitatea spre efortul de a construi și menține relația.

Multe relații se destramă, nu pentru ca nu mai există iubire, ci pentru ca nu se mai înțeleg unul pe celalalt. O înțelegere care se cheamă empatie.

Capacitatea de a te pune în papucii celuilalt este lipiciul emotional, care ține relația strânsă.

Sa fim bine cu noi înșine pentru a ne putea fi bine împreună e cât se poate de real.

Cei mai de succes dintre noi au ajuns unde sunt azi pentru ca au depasit obstacolele.

Nimic nu merita avut dacă nu presupune efort sau dificultati.

Eu cu cât simt mai mult disconfortul cu atât mai profundă e senzatia de implinire.

Anul asta am auzit de nenumarate ori ca gresesc, ca e imposibil, ca voi esua. La toate astea s-au acumulat o serie de piedici voluntare și involuntare. De cate ori incerci sa dobori o limita, nu creezi tulburare doar in universul tau, ci și in universul celorlalti.

Lovindu-ma de tot felul de obstacole, m-am gandit dacă totuși are rost calatoria. Impulsul meu de a continua sa inaintez orice s-ar întâmpla a fost atât de puternic, dificil de descris in cuvinte.

Uneori trebuie doar sa muncești cu răbdare, sa spui raspicat cand ceva iti apartine și să lupti pentru ceea ce-ti doresti.

Cand ceilalți imi spuneau ca nu voi reuși, in mintea mea rula: Scuteste-ma!

Sa renunt sau sa schimb planul nu era pentru mine o optiune. Am devenit omul care continua chiar si atunci cand totul pare pierdut.

Atât de mult imi place businessul in ce priveste educatia copiilor, încât am ajuns sa iubesc obstacolele, pentru ca ele sunt cheia pentru succes.

Același lucru se întâmplă cu relațiile sau sănătatea.

Cand te uiti la contul bancar, la copiii tai, la noua ta casă poti exclama doar : Uau!

Asta este un motiv pentru care trebuie sa continui!

După divorț am experimentat situații diverse, în care am fost solicitata voalat sa ocup postul de amantă.

Chiar zilele trecute vorbeam cu o doamna deținătoare a unui astfel de post, care era foarte fericita sau asa voia sa-mi arate mie.

La o ședința de astrologie, mi se spune ca un tip despre care am cerut referinte e in top la capitolul ” aruncat ochii”. Ma întreabă astroloaga: ” Ai suporta asta? Din harta, nu esti o astfel de femeie. ” Intr-o fractiune de secunda, am intrat in depresie și din momentul acela n-am mai reușit sa am interes pentru nici un bărbat. Doar teoretic sunt ” pe piață ” , de fapt sunt foarte scârbita.

A trecut o perioadă lungă și sunt cu aceeași senzație de greață și fac tot ce pot sa distrug tot ce înseamnă parte masculină.

În weekend la întâlnirea cu fetele, mi s-a facut un test de catre o alta fată, care este si psiholog.

Foarte interesant testul, ocazie cu care am aflat ceva important despre mine.

Subconștientul meu vrea un bărbat loial, puternic și liber. Eu am rezultat ca fiind plină de viață, pasionala și efervescenta. Intimitatea pe care mi-o doresc înseamnă libertate, confort și liniște.

Concluzia este simplă. O dată ca n-am pierdut nimic, pentru ca nu mi-a ieșit in cale niciodată o astfel de triada: un bărbat loial, puternic și liber.

A doua oară faptul ca într-adevăr ar fi o catastrofa pentru mine să întru intr-un joc murdar, n-as fi în stare sa duc o asemenea greutate pe umeri și sper ca Dumnezeu ma va feri de o astfel de situație asa cum a făcut-o pana acum.

Cred puternic ca mi-am plătit datoriile, iar viața îmi va oferi și daruri de acum înainte, inclusiv răbdarea face parte din sistemul maturității, pe care am exersat-o intens.

Femeile singure, ca și femeile divorțate sunt destul de stigmatizate. M-am trezit judecată chiar și de prietene: „Vai, dar nu vrei și tu sa faci sex, gaseste-ti pe cineva!”

Nu, nu vreau! Părerea mea este ca oamenii, indiferent ca sunt femei sau bărbați se alimentează cu traume în urma unor relații fără sens. Mai mult decât atât, țin locul ocupat și cine trebuie sa vină, nu are ce scaun sa ocupe.

Dumnezeu știe bine adresele, nu trimite niciodată ce-i al tau la alta adresa, e cel mai bun curier.

Dacă avem suficienta răbdare și chibzuinta, ne bucuram de tot ce ne oferă prezentul, pentru ca viața e acum, mâine nu stim ce va fi. O viață linistita înseamnă alegeri intelepte .

Maturitatea are nevoie de liniște si dezvoltare!

Fii exigent in alegerile tale si evita sa te implici in relatiile toxice.

Studiile arată că e o mare diferență între ce cred oamenii ca i-ar face fericiți și ce aleg ei de fapt.

Este si motivul pentru care oamenii nu mai sunt la fel de incantati dupa ce fac o alegere.

Creierul nostru întra in modul comparativ in momentul alegerii. In momentul acela vezi diferentele, in schimb, cand trăiești decizia, intri in modul experimentare, unde alege ca nu e nevoie sa faca diferenta, pentru ca, experienta traita acum, e o alta experienta.

Bias-ul alegerii( asa se numeste) este tendinta noastră de a supraevalua diferentele dintre doua optiuni, pe care le examinam.

Mi-am adus aminte de o tipa de aceeași vârsta cu mine care avea concomitent doi iubiti. In final a ales unul din ei, traind efectiv experiente cu fiecare in parte. In final s-a casatorit cu unul din ei și chiar au o relație de succes. Alții o stigmatizau la vremea aceea, cu toate ca tipa a demonstrat o inteligenta superioara fata de majoritatea din grupul de fete.

O alta fată a avut de ales intre un fost iubit și actualul iubit. Dintr-o dată fostul iubit, dupa nenumarate greseli, vine si-i oferă luna de pe cer, inel și promisiuni cat casa. In zadar, pentru ca experienta de acum e net superioara și alegerea e simplă.

Cand ai două optiuni( visul meu asta e 🙂 ) este important sa te asezi și să te gândești la felul in care te simti lângă X și lângă Y…sau cum m-as simți lângă X, dat fiind faptul ca știu cum e Y.

Nu te încrede în recomandările altora, pentru ca fiecare om are propriul filtru al gândirii, poate avea cele mai bune intenții, insa nu cea mai bună decizie pentru tine.

Experimentează și alege ce te completează! Un partener e important sa te completeze din punctul meu de vedere. Dacă stau sa ma gândesc la ce ar aduce un bărbat în viața mea, sunt multe lucruri pe care urăsc sa le fac în acest moment. Urăsc sa fac planuri de vacanță, rezervări, sa știu lucruri despre mașini, atunci când vreau una nouă, sa ma duc la service, urăsc sa conduc distanțe lungi, sa fac planuri de weekend, urăsc sa ma ocup de reparații, de partea asta de renovare și alegere a unei case, urăsc sa ma ocup de calculatoare, sa-mi bat capul cu imprimantele, uneori nu sunt sigura nici pe hotararile legate de copii, mai ales pentru Horatiu: inot sau karate, aici sau acolo, bicicleta sau role, munte sau mare. Imi place vara, dar urăsc sa ma ocup de organizari de vacante. Sigur n-as putea niciodată sa am o firma de evenimente, ma streseaza atât de mult haosul, mai ales după ce am învățat sa inot in ape line.

Sunt niște alegeri, pe care n-as vrea sa le mai fac decât în cazuri excepționale.