Autor: Oprinoiu Delia (Page 26 of 36)

Fiecare persoană are propriile sentimente, idei, dorințe, percepe realitatea intr-un mod propriu și are libertatea de a face alegeri în viața.

A avea răbdare fata de o anumită persoana înseamnă s-o iubim chiar și în ciuda faptului ca nu suntem de acord cu alegerile pe care le face.

Nu toată lumea tine cont de dorințele noastre. În relațiile cu ceilalți oameni, trebuie să acceptam această realitate și sa ne modelam așteptările în privința lor în funcție de acest principiu.

În caz contrar vom arata nerăbdare sub formă de reproș la adresa lor, iar relația cu ei va deveni tensionată.

Fiecare dintre noi este intr-o continua devenire, uneori în bine, alteori în rau.

Nu ne putem controla unii pe alții, dar ne putem influenta. Acest lucru presupune sa fim răbdători cu ceilalți, sa-i lăsăm sa-si cultive individualitatea. Doar prin răbdarea noastră ii putem face sa se schimbe.

Doar prin iubirea noastră statornica și însoțită de răbdare putem cultiva relații de calitate cu cei din jur.

Am învățat sa fiu răbdătoare, am învățat sa-mi controlez furia în momentul în care sunt atacată, sa rămân și sa-l ascult pe celalalt indiferent de ce are de spus și de felul în care o spune.

Este foarte important sa empatizezi cu celalalt, sa dai dovada de înțelegere fata de sentimentele lui.

A avea răbdare înseamnă să fim dispuși sa toleram la un moment dat atitudinea inversunata a unui om, sa ascultam pana la final ce are de spus. Atunci când ii demonstrezi celuilalt ca îți pasa de sentimentele lui, când ii adresezi întrebări sa pătrunzi în gândurile și sentimentele lui vei vedea ca relația cu celalalt se va îmbunătăți.

Nimeni nu este perfect, cu toții ne enervam uneori. Din acest motiv simțim durere, furie, frustrare, dezamăgire. Nu este nimic în neregulă cu aceste sentimente. Este foarte important însă modul de reacție, atitudinea noastră. Asta nu înseamnă că ești de acord cu celalalt, ci doar manifești înțelepciune prin a-l asculta, pentru ca relația cu el sa nu aibă de suferit.

Răbdarea este cea mai eficienta atitudine prin care îți poți îmbunătăți relațiile cu ceilalți.

Cel mai greu mi se pare sa am răbdare cu mine însămi. Pana la momentul acesta am fost intr-o goana continua, liste întregi de obiective pentru care munceam de dimineață până seara, epuizata pe plan profesional și chiar personal.

Am ajuns în punctul în care realizez ca a-i iubi cu adevărat pe ceilalți, presupune ca mai întâi sa am răbdare cu mine.

Când nu fac totul perfect, ma uit la efortul depus de mine în situația respectiva și încerc sa inserez experienta în procesul de evoluție personală. Ma setez mental cu un plan de reușită în viitor, ca urmare al acelei experiente mai puțin reușite.

Răbdarea este o trăsătură de caracter fundamentală.

Prin răbdare am învățat sa ma concentrez pe soluție și nu pe problemă, nu pe vinovat.

Opusul răbdării este orgoliul.

Când vom înțelege ca nu avem întotdeauna dreptate, cand vom pune relațiile cu semenii noștri mai presus de dorințele noastre egoiste, care nu fac altceva decât sa ne priveze de bucurie, vom descoperi beneficiile pe care le aduce în viata noastră relațiile mai strânse și mai sincere cu cei din jur.

Când ma gândesc la un partener sexual, ma uit la felul în care arata și la stilul lui de viață.

Ma atrag bărbații care sunt preocupați de sănătatea lor sexuala. E logic ca și foamea de sex sa funcționeze după principii asemenea hranei obișnuite. Dacă sari peste mese, dacă nu mănânci sănătos, dacă nu faci mișcare, dacă ești stresat, dacă nu iei vitamine nu ai cum sa fii sprinten și dornic de sex.

Deși azi, mai mult ca oricând bărbații sunt preocupați de greutate și forma lor fizică, ei se concentrează superficial asupra lor.

Cei mai mulți dintre ei au tendința de a face sex cu penisurile lor și nu cu trupul si sufletul, ei își măsoară sănătatea sexuală în centimetri, în cât de bine o țin sus și o fac sa explodeze, chiar dacă pentru asta ai nevoie doar de pornografie sau de pastile.

Dragilor pentru a simți sexul în fiecare fibra a corpului, ca să poți avea o experienta de decorporalizare, trebuie sa fii racordat la întreg corpul, la spirit și la latura emoțională.

Dacă te simți neatragator, dacă nu ai energie, daca ai o stima de sine scăzută se flescaieste și dorința sexuală.

Așadar, înainte de îmbarcarea în călătoria sexuală de-o viață, fiți atente la adecvarea formei fizice și stilul de viață al partenerului la drum lung.

În ce privește „dragostea fără cauciuc”, lichidul seminal conține betaendorfine, care ajuta la diminuarea sentimentelor depresive la femei.

Femeile care fac sex fără prezervativ sunt sensibil mai fericite decât cele care fac sex protejat. Unele femei devin dependente de chimia spermei.

Indiferent de beneficiile emoționale sau cele de sănătate, eu nu m-as gândi la implicarea în sexul neprotejat, decât dacă relația amoroasă ar fi una monograma și dacă as vedea analizele medicale la zi ale partenerului.

Folosiți prezervative, fiți atente, directe și deștepte în alegerile pe care le faceți și astfel reduceți riscul semnificativ al contactării vreunei boli venerice.

Sunt foarte multe boli nesimptomatice, iar bărbații în cele mai multe cazuri sunt purtători ai diferitelor boli, la ei nu se manifesta în nici un fel, însă pentru noi femeile pot fi devastatoare.

HPV se ia chiar și cu folosirea prezervativului și deseori duce la cancer cervical și infertilitate.

Multe BTS cauzează leziuni, secreții vaginale anormale și alte simptome.

Dragele mele, feriti-va pentru ca riscurile cele mai mari sunt la femei. Nu-i cinstit, dar e adevărat.

Atunci când sunteți la începutul unei relații de cuplu, includeți neapărat acest subiect în dezbatere cu partenerul. Vorbiți despre istoria sexuala a fiecăruia. Faptul ca va pasa de siguranta voastră n-ar trebui văzut nicidecum drept ceva stânjenitor. Doar atunci când va simțiți în siguranță puteți sa va manifestați erotic intr-un mod relaxant.

Sa n-aveți nici un dubiu ca, dacă unui barbat nu-i pasa suficient de siguranța, confortul și plăcerea voastră încât sa-si pună prezervativ, atunci el nu reprezintă cea mai buna alegere ca partener. ( și nici ca amant generos).

Regula mea de aur este ca , dacă nu te simți în confort sa discuti cu el despre igiena, atunci poate nu-i ok sa faci sex cu el. Sex de calitate înseamnă comunicare deschisa și onestitate.

Atitudinea aceasta e întotdeauna sexy, fiți încrezătoare ca sunteți dorite și spuneți ce vreți și ce va trebuie.

E tare greu de găsit un bărbat bine, potrivit ție, sau poate e mai bine de găsit un bărbat tare! Potrivirea trebuie sa fie fizică și emoțională.

Dacă iubești bărbatul, ii iubești și penisul, mărimea e irelevanta. Oricum majoritatea bărbaților nu știu ce sa facă chiar de-o au mare. Un bărbat mai puțin dotat este mult mai harnic și mai interesat sa te satisfacă, ceilalți cu scule mari sunt leneși.

De câte ori vorbesc cu o femeie care se plânge de dimensiunea partenerului, imediat ce trecem la subiecte reale, problema se dovedește rareori a fi marimea lui, mai cu seamă lipsa ei de împlinire orgasmica.

Punctul focal trebuie sa fie calitatea nu cantitatea.

Sunt multe femei care s-au despărțit de parteneri din cauza insatisfacției sexuale, dar n-am întâlnit niciodată o femeie care sa-si părăsească bărbatul din pricina mărimii insuficiente a penisului sau.

Vaginul e un tub comprimat care, în timpul excitarii, se desface și se înfășoară împrejurul penisului, mărimea contează mai puțin decât se presupune în mod obișnuit.

Sexul e o experienta fizică, psihică și emoțională, toate cele trei influențează modul cum o anumita femeie percepe mărimea penisului.

Bărbații cred ca un penis mare e echivalent cu a fi un amant bun. Femeile spun ca mai mare nu e neapărat mai bine. La fel cum barbatii percep sânii unei femei ca fiind mai mult sau mai puțin atrăgători în funcție de marime și formă, mărimea penisului, ca și mărimea sânilor, n-are de fapt nici o legătură cu fiziologia orgasmului.

Femeia e atrasă sexual de bărbatul care miroase bine, alături de încredere, înălțime, simt al umorului și o figura plăcută.

Bărbatul care nu îndrăznește e ca un copil care-i scrie lui Mos Crăciun sa-i aducă o femeie .

Bărbatul care are deja femeia, dar nu-i face nici un compliment, n-are o problema cu femeile, ci cu bărbații.

El chiar nu e conștient ca nu e singurul bărbat de pe Pământ și ca tot ce nu mai folosește s-ar putea sa aibă undeva un cumpărător.

Femeia nu se pune pe ocazii, dar are destule. Ii trebuie doar un motiv.

Femeia se hrănește cu complimente, dacă tu nu ești dispus sa o hrănești, fii sigur ca se va găsi cineva sa o valideze.

Stai liniștit ca o sa afli cât valorează după ce pleacă și o s-o vezi la brațul altuia.

Dezindragostirea femeii se rezolva cu dușurile reci ale indiferentei tale.

Faptul ca un bărbat nu-i spune femeii ” Te iubesc ” nu are legătură cu faptul ca nu e pregătit, ci cu faptul ca nu e…

Faptul ca nu pune pe Facebook ca e intr-o relație nu are legătură cu ideea ca”doar prostii pun asta pe Facebook „, ci cu faptul ca e în căutare în continuare.

Faptul ca nu vrea sa se căsătorească ca e ateu, e o minciuna, pur și simplu nu vrea.

Toți vrem sa fim iubiți cu voce tare, nu va mai mințiți și nu le căutați scuze, nu mai credeți mincinoșii și poveștile SF pentru ca va pierdeți timpul.

Ceea ce le pretindem altora ar trebui sa ne pretindem și nouă.

Datoria fata de noi înșine e una.

Datoria fata de ceilalți e alta.

Datoriile și obligațiile fac parte din viata. A fi captiv nu e o astfel de îndatorire.

Cea mai rapidă modalitate de a elimina senzația de captivitate sau de victimizare e sa-ti reincadrezi propriile gânduri, așteptări și convingeri de bază. Uneori trebuie încheiată relația cu totul. Avem de ales.

Ceilalți oameni nu sunt problema , decat dacă le permiți.

În viata de adult ești propriul stăpân și ai libertatea de a păstra oamenii care se potrivesc cu sufletul tău și-ți dau o stare de bine și de a-i elimina pe cei care te rănesc.

Iubirea care-ti provoca răni sufletești nu se cheamă iubire, ci dependenta.

Mi se pare greu sa iubești toți oamenii, dar pe cei cu care ne petrecem timpul și cu care ne inconjuram sunt o parte uriașă din viata noastră, trecutul și viitorul nostru.

Este interesant ca ceea ce gandim despre alții, gândim adesea despre noi înșine.

Secretul este sa mutam atenția de pe ceilalți pe noi înșine, înspre factorii pe care-i putem controla: noi și atitudinile noastre.

Ceea ce trebuie sa învățăm este sa nu ne mai bazam pe alți oameni pentru propria fericire.

Noi putem doar controla puterea pe care le-o dam altora asupra noastră.

Dacă vom fi conștienți de faptul ca toți oamenii fac atât cât pot, așteptările noastre vor fi rezonabile și ne vom face viețile noastre mai ușoare.

Dacă am cerut iubire și am primit orice altceva, înseamnă că am primit prea puțin.

Dacă am cerut orice altceva și am primit iubire, înseamnă că am primit mai mult decât ma așteptăm.

Universul nu te lasa deloc sa fii ales de oamenii nepotriviți. Te agiți, te macini, suferi și în cele din urmă realizezi ca asa trebuia sa se întâmple.

Când expira timpul unei relații, o sa simți asta. Simți, pentru ca tot ce s-a întâmplat pana atunci are sens de abia acum.

Nu ai plecat mai devreme pentru ca nu aveai descărcată toată informația, abia acum este completa, abia acum faci legăturile și înțelegi de ce asa și nu altfel.

Tot ce era ilogic și dureros, acum e înțeles și vindecat.

O conexiune nu expira înainte de momentul ei. O conexiune expira când tu nu mai ești același.

Și eu ma întrebam cum de am stat atât de mult intr-o relație disfunctionala, acum înțeleg ca nu era momentul. Când a venit momentul totul a devenit limpede, am simțit în fiecare celula fără sa-mi spună nimeni.

Relația s-a dizolvat, fiecare suflet i-a spus celuilalt ce era de spus.

În tot ce se petrece suntem supuși permanent procesului constant de înțelegere și șlefuire.

Intuiția mea e atât de puternică încât, îmi da acces la nivel energetic și emoțional la un nivel extrem de profund.

Adevărul generează întotdeauna consecințe vizibile, care pot fi verificate și comparate cu fapte reale.

Minciuna nu ajunge de multe ori la stadiul practic, iar atunci când ajunge generează foarte multa nesiguranța și instabilitate.

Tot în cadrul relațiilor am învățat ca minciuna se reflectă în felul în care ma tratează, în felul în care-si manifesta intenția fata de mine. Când cineva ma minte, mereu există o problemă, o amânare, ceva ce provoacă conflict și suferință.

Unii bărbați omit intenționat adevărul, intr-un mod foarte tehnic. Îți prezintă o poveste reală, dar scot din context exact adevărul denaturand totul. Spun , astfel, ca ei nu au mințit în ceea ce-au prezentat, însă fix particica pe care n-au mentionat-o este cea care schimba intreaga poveste.

Adevărul nu poate fi tranzacționat, vândut, împachetat. Atunci când faci asta, totul va ieși la iveala și se va întoarce împotriva ta.

Aceste omisiuni făcute conștient și rațional fac diferența între superficialitatea parsiva și profunzimea adevărului.

Oricâtă suferința ar provoca adevărul, pe termen lung el este pace, armonie și înțelegere.

Superficialitatea este doar o profunzime nedescoperita încă.

Oare ce-ai putea sa-i ascunzi unei femei Scorpion? ….care simte lucruri înainte de a se întâmpla uneori…..mai bine n-o face .

Noi oamenii am invatat ca daca exprimam ceea ce simtim suntem vulnerabili.

Am fost invatati ca daca plangem ne imbolnavim, ca plansul te duce in depresie si de acolo nu mai iesi.

Ani de zile am trait in minciuna, mi-am ignorat emotiile negative, astfel ca am creat un climat propice somatizarii. Am devenit atat de vulnerabila, incat acum orice suparare se reflecta in corpul meu fizic.

Sanatos este sa ne dam voie sa traim durerea, nu s-o bagam sub pres, sa eliberam emotiile.

Cea mai mare greseala este sa ignori ceea ce simti, sa-ti camuflezi emotiile sub zambete false.

Corpul meu a invatat sa-si ceara drepturile , pauzele, atentia, iubirea de care are nevoie tocmai prin dezechilibre fizice.

Sunt o norocoasa ca-mi vorbeste, dar sunt si mai norocoasa ca am invatat sa-l ascult si astfel pot sa vindec plagile mele sufletesti. Am invatat ca organismul meu este prietenul meu, si ca daca imi ascult corpul, el imi spune ce si unde sa reglez, la nivel emotional.

Acum stiu ca, daca ma doare ceva, e vorba de o emotie pe care n-am exprimat-o, pe care am ignorat-o si atunci caut sa ma echilibrez.

Sunt constienta ca am de eliminat furia, furia este una din mastile sub care ascund traumele psihologice. Furia nu ma ajuta, dimpotriva, ma ajuta sa somatizez si nicidecum sa ma eliberez.

Aflandu-ma in procesul asta al descoperirii de sine, in ultima vreme am ajuns sa inteleg ca cel mai mult rau imi fac relatiile disfunctionale si dezechilibrate.

Eu singura ma pastrez pe o frecventa care atrage oameni, care ma tin prizoniera in ranile mele psihologice de respingere, abandon, tradare.

Am inteles intr-un final ca tot eu sunt cea care am capacitatea de a defini ceea ce ma echilibreaza, eu sunt singura stapana a vietii mele. Ca sa pot fi in armonie in relatii am nevoie sa stiu ce vreau si sa nu accept sub nici o forma ceea ce nu ma defineste ca om.

Daca eu nu armonizez cu termenii unei relatii, este exact ca un contract, atunci cand celalalt nu poate agrea termenii mei, ci doar eu pe ai lui, imi fac rau singura in acea relatie.

O relatie echilibrata este aceea in care oferim din ambele directii, respectandu-ne limitele, in care incercam pe cat posibil sa ne acceptam, in care ne spunem unii altora ce simtim.

Poate ca sunt momente in care nu ne vorbim, dar fiind intr-o relatie echilibrata stiu ca ma pot baza pe celalalt in momente de criza, stiu ca nu-mi intoarce spatele si spune: ,,Descurca-te singura!”.

Am inteles ca nu trebuie sa ma ,,vand” ca sa nu fiu singura.

Nu vorbeste nimeni despre cat de mult s-a iubit pe sine, ci despre cat de mult l-a iubit pe cel de langa el si cat a asteptat sa fie iubit de acesta.

Noi insine suntem iubire! Inainte de a primi iubire de la ceilalti, este important sa o descoperim in noi insine.

Eu trebuie să mă iubesc pe mine, nu altcineva. Ușor de spus, greu de făcut.

Aștept sa ma iubească alții, cineva, oricine.

Aștept sa ma iubească S. și parca sunt furioasă pe părinții mei, pentru ca nu m-au iubit asa cum as fi vrut eu. Pentru mine dragostea este ceva ce aștepți și nu mai vine, ceva ce ai nevoie și nu primești, ceva ce lipsește și după care tânjești.

De-a lungul vieții mele am învățat ca dragostea este ceva pentru care trebuie sa lupți mult, ceva de care sufletul are nevoie.

Ma simt atrasă de persoane care nu-mi pot oferi ce am eu nevoie, care ma resping, care-mi oferă firimituri. Diferența este ca acum nu le mai pot accepta. Înainte le acceptam, le interiorizam și ma macinam. Acum le scot imediat la suprafață, somatizez, nu mai pot ascunde gunoiul sub preș.

Trauma de respingere, de abandon, de neiubire și toate cele pe care le-am acumulat și cărora le sunt fidelă, le țin bine închise în sufletul meu.

Eu vreau sa ma iubesc pe mine! Scriu apăsat ca să se vadă, sa se simtă, sa se audă, sa-mi între bine în ființă, în sânge, în inima, în cap.

Simt ca vreau sa ma agat de cineva, de oricine, de oameni, dar sunt atrasă de oameni care nu-mi pot da ce am eu nevoie și ma doare asta, apoi îmi spun, ca de fapt n-am eu nevoie de ei, oricum sunt oameni pe care nu-i vreau, sunt puternica și pot sa trăiesc și fără, pot și singură.

Apoi simt furie, am senzația ca vreau sa strig lucruri rele și tăioase care sa doară și sa nu ma simt vinovată când o fac. Recunosc partea asta sadica din mine, o folosesc cu oamenii care ma rănesc, care-mi arunca firimituri. Asa ma apar eu, scot supravietuitorul din mine, sadismul meu e ca un scut pe care-l folosesc când nu mai fac față, cand nu mai pot indura suferința, cand nu mai vreau s-o duc. Asa sunt eu…

Toți vor, toți cer, eu dau și dau, și parcă nu mai pot. Ma simt sfârșita după ce dau părți din mine către fiecare om din jurul meu.

Vreau sa ma conectez, dar parca nu ajung la ceilalți, dar nici pe ei nu-i las sa ajungă la mine. Și aștept, aștept ceva, naiba știe ce…

Aștept sa vina alții sa-mi spună cât de minunată sunt.

Neglijarea emoțională provoacă aceeași durere ca orice alt abuz, durerea se comporta ca gunoiul sub preș, deși nu se vede, începe sa miroasă din ce în ce mai mult. Mirosul a devenit de nesuportat, sunt intr-un moment al vieții în care eliberez spațiul, aerisesc pentru a pune ceva frumos mirositor. Vreau sa miroasă a viață, a bucurie și a calm.

Ma torturează tot acest proces, e ca și cum cineva mi-a bătut cuie în carne și apoi cu o cruzime crunta, mi le-a scos, lăsând în urma răni ce mi s-au infectat. Învăț acum sa le îngrijesc, vor prinde coajă și simt ca se vor vindeca, cât de curând.

Înțeleg ce suferința e în mine, ii dau voie și o accept.

Ma simt singură, foarte singură. Te-a durut vreodată inima atât de tare încât sa simți ca ai sa mori din cauza asta? Asa ma simt eu acum. Simt ca pleacă viata din mine și ca ma sting, și ca de obicei nu e nici un suflet prin preajma. Ma simt a nimănui. Asa am fost mereu. Ma simt atât de diferită, parcă nu-mi găsesc locul și am senzația ca nicăieri nu aparțin.