Autor: Oprinoiu Delia (Page 2 of 30)

Este în mine profund înrădăcinata un fel de simțire a sufletului celuilalt.

Ceea ce am descoperit din interacțiunea cu oamenii este ca fiecare om are un mecanism propriu, care transforma realitatea în stări emoționale.

Capacitatea de a vedea binele în lume în cel mai negru scenariu este felul in care vedem viața și cum ne bucuram de ea.

Am fost un copil sensibil, chiar ultrasensibil. Tot ce era în jurul meu producea reverberatii în sufletul meu. În viața mea am întâlnit extrem de puțini oameni cu reverberatii sufletești atât de puternice. Dintr-un motiv pe care nu-l cunosc am simțit întotdeauna sa apar felul frumos de a vedea lumea și puritatea sufletulului.

Primii mari beneficiari ai frumosului din inima mea au fost copiii mei! I-am ferit de rau și suferinta? Da, cat a stat in puterile mele. Cand nu am putut, am acceptat ca nimeni nu e scutit de durere și suferinta pe fata Pamantului.

Exprimarea la cald și terapia este șansa zilelor noastre de a incadra o emoție cu care sa trăiești mult mai ușor.

Situațiile in care se vede viata in alb și negru, merita o atenție exceptionala din partea noastră, fie ca e vorba de noi sau de copiii noștri. Inchiderea emoțiilor in sufletele copiilor este un lucru nociv pentru dezvoltarea lor echilibrata. Oamenii puternici sunt oamenii care au putere emoțională și asta se dezvolta in timp.

Noi, părinții avem datoria de a crea un spatiu emotional sigur pentru copiii noștri.

Viata e frumoasă si merită sa ne bucuram de ea din plin!

Banalul, binele și frumosul nu pot trai împreună!

Am dat naștere la 31 și la 33 ani. Mi-am propus sa am 3 copii la acel moment. Proiectul s-a finalizat cu 2 copii, care-mi aduc o conștiința a importanței care nu ma părăsește niciodată. E vorba de prețiosul, unicul, nu la modul de mândrie.

Copiii vin pe lume din dorința noastră, nu din dorința lor. E responsabilitatea noastră sa ii creștem și să le umplem sufletul de bucurie, de unde se vor hrăni o viață întreagă.

Am observat ca pe mulți părinți responsabilitatea aceasta ii împovărează.

Eu am un vis, unul mare, care ma împovărează și pe mine! Se spune ca un vis nu e mare dacă nu ti-e frica de el.

Sunt o mamă care a învățat lecții, dar nu s-a dat bătută niciodată. A trebuit sa lupt pentru copiii mei, a trebuit sa plătesc foarte scump, am avut momente în care simțeam ca nu mai pot. Dar când nu mai poți, mai poți un pic, pentru ca iubirea nu e un lucru simplu pentru mine.

Copiii au nevoie sa știe ca orice s-ar întâmpla, în apropierea lor sunt oameni mari iubitori, care dau dovada de înțelepciune, au nevoie de o iubire sigura, care nu trece, nu obosește niciodată.

Am avut nevoie de o serie de întâmplări ca să umplu o cupa, ca sa-mi dau seama ca sunt mamă, nu doar sa știu, ci sa simt! Copiii oferă iubire si încredere parintelui său cum nimeni nu o va face vreodată!

Există o singură condiție pentru adevărata conexiune: sa fim acolo, sa fim cu ei. Starea de prezenta se învață. Emoția conexiunii rămâne o constanta, care nu se va pierde și nu se va uita.

Creșterea și educarea copiilor e musai sa depășească îngrijorările! Bucuria conexiunii va conta enorm pentru starea de bine a copiilor și a noastră, ca părinți.

” Te iubesc” sau ” Mama te iubește ” este refrenul minții mele când ma gândesc la copiii mei. Sunt cuvinte spuse nu ca o recompensă, ci ca o dovadă de siguranță și de normalitate absolută.

E singurul lucru care ma ajuta sa înaintez în vârstă fără frustrări și fără regrete, ba chiar ma face teribil de curioasă pentru ce va urma…

Am învățat sa creez amintiri, care nu au nevoie de filmări sau fotografii ca să iasă la lumină, pentru ca ele sunt lumină.

Ideea de iubire fără margini se construiește zi de zi în cele mai simple situații. Iubim diferit, suferim și ne bucurăm diferit pentru ca suntem diferiți.

Mama te iubește…..

Am fost în week-end ul trecut la cursul de NLP.

Cursul nu ma impresionează prin noutatea informațiilor, ma impresionează însă poveștile oamenilor, conexiunea și posibilitatea de a ma expune prin propria poveste de viață.

Povestea mea e nimic pe lângă a altora.

Cea mai cruntă experienta posibilă mi se pare de departe abuzul la care au fost supuse fetițe mici sub 10 ani de tatăl vitreg.

Una din ele povestea cum mama ei a plecat la muncă în Italia, pe cand avea 13 ani și a lasat-o cu tatăl vitreg. Nu putea sa doarmă de frică, ii auzea noaptea pașii și plângea neîncetat. Se ascundea în pivnița umedă, cu scopul de a se sustrage de la întâlnirile cu el.

Alta fată povestea cum ii spunea mamei ce se întâmpla și mama nu facea nimic. Își lasa în continuare fata pradă abuzurilor acestui bărbat.

Fetele astea au dezvoltat tot felul de mecanisme de supraviețuire, care de care mai dăunătoare.

Acum, ajunse la vârsta adultă caută din răsputeri sa-si scoată amarul din suflet, sa studieze, sa înțeleagă de ce a fost nevoie de atâta durere în viața lor și cum sa transforme trauma.

Sunt mamă de fată și de băiat, iar eu ma lupt cu toate puterile sa-mi apar copiii de fostul soț, de lucruri, care mi se par nedrepte pentru copiii mei și e tatăl biologic.

Propriul tată al copiilor mei mi se pare un abuzator emotional fără margini.

Cand ma gândesc la situația asta, ma îngrozesc și îmi trece rapid interesul pentru vreo relație.

Știu ca există bărbați minunați, dar foarte puțini.

Sunt atât de rari acești bărbați minunați!

Rcunosc ca-mi provoacă dispreț orice comportament care are legătură cu sexualitatea al vreunui potential pretendent. În capul meu asociez asta cu neseriozitatea, imaturitate, obsesie și mi-ar fi îngrozitor de frică să aduc un asemenea specimen lângă copiii mei.

Probabil ca vor fi situații, în care o sa ma satur de abstinenta și o sa o iau razna…sper ca punctual și pentru scurt timp.

Scopul meu principal în viața asta este sa fiu mamă, și nu doar pentru copiii mei! Îmi doresc înțelepciune și noroc, sa nu ajung vreodată sa-mi rănesc copiii în vreun fel. Dacă va exista vreodată riscul acesta, te rog, tine-ma Doamne singură, o veșnicie de acum încolo!

N-am luat-o razna…încă. Când ai sufletul incarcat, simți nevoia de eliberare, de liniște.

Singurul mod prin care ma pot echilibra in acest moment este apropierea de Dumnezeu, pe care am neglijat-o in ultimii ani.

De ce să credem in Dumnezeu? Motivul pentru care este necesar sa credem in Dumnezeu este acela ca, necrezand in existenta lui, nu crezi nici in puterea pe care o ai in tine.

Noi alegem ce cream aici pe Pamant: Raiul sau Iadul.

Dumnezeu nu este ceva separat de tine. Dumnezeu este pretutindeni, este esenta tuturor lucrurilor. Dumnezeu nu este o persoană de sex feminin sau masculin.

Religia este doar o cale de a usura legatura cu Divinitatea.

Iadul a fost inventat ca sa sperie oamenii, Iadul este aici pe Pamant. Atât timp cat nu știi cine ești, ce putere ai, atata timp cat duci o viață in suferinta, ești in Iad.

Credinta înseamnă ganduri bune, cuvinte și fapte.

Tot ce tine de iubire este adevărat. Dumnezeu e doar iubire.

Noi, fiecare putem face ceea ce face Dumnezeu. Corpul nostru este doar o mașină cu care calatorim aici, pe Pamant.

Am venit pe Pamant sa experimentam și să ajungem sa trăim cele mai frumoase experiente, sa evoluam.

Sunt femei care au făcut avort si se simt vinovate. Si eu m-as simți extrem de vinovată si cu siguranta n-as mai putea avea o viață normală. Tot ce are legătură cu copiii, este, pentru mine ceva divin.

M-as simți vinovată, deși sunt convinsă de următorul lucru: Sufletul acela nu pățește nimic, el doar alege altă familie. Nu se produce nici o crimă. Nimeni nu omoară pe nimeni. Asta nu înseamnă că încurajăm avortul.

Faptul ca te duci la biserică si-ti spui păcatele, e o mare escrocherie. Scopul este sa învățam lecțiile și să evoluăm. Indiferent de câte inchinaciuni și spovedanii faci, nu se schimbă cu nimic consecința. Importantă e constientizarea și evoluția. Toate ritualurile sunt degeaba, dacă nu am înțeles mesajele din acțiunile noastre.

Cred in reîncărcare! Cred in faptul ca sufletul supraviețuiește morții, pentru a reveni după o perioada în alt trup. Scopul sufletului este sa se elibereze de nevoia de a se incarna.

Reîncărcarea este de cele mai multe ori o necesitate și în foarte puține cazuri o alegere. Unele suflete sunt mai vechi decât altele, de aceea știu mai multe lucruri. Sufletul se incarneaza pana alege bunătatea, până când va trece de la întuneric la lumină, până vă alege calea corectă.

Despre asta e vorba. Ce am făcut în viata anterioara se răsfrânge în viata asta. Avem liber arbitru pentru a alege modalitatea prin care facem anumite lucruri, însă rezultatele vor fi aceleași. În definitiv vom fi aduși pe direcția noastră de mers. În timpul asta faptele bune sau mai puțin bune le vom duce cu noi în viețile următoare.

Scopul principal al vieții pe Pamant este sa devii asemenea lui Dumnezeu prin cunoaștere și experiență, sa te cunoști pe tine ca fiind un adevărat creator, aici, pe Pamant.

In ziua de azi femeia vrea cel mai bun bărbat dintre toți, iar bărbații vor cat mai multe.

Oamenii se grăbesc foarte tare sa intre in relații de frica singuratatii și a nesigurantelor.

In momentul in care stai intr-o relație, in care nu ești acolo pentru ca iti pasa, pentru ca-ti place cu adevărat acea femeie, pentru ca o doresti cu ardoare, spune ceva despre tine lucrul asta.

Și dacă tot esti acolo nu o dezonora, nu o face sa se simtă prost.

Nu mai plange dupa fosta, te consideri baiat bun și asisti ofticat la cum se duce cea dupa care mori cu altul.

O fată bună nu o vezi , pentru ca stai cu ochii pe cea care nu da doi bani pe tine.

Un alt aspect, nu te mai denigra in fata unei femei: Nu arat bine….asa sunt eu, prost etc și nici nu te considera mai special decât alții.

Noi toți suntem diferiti, nimeni nu e mai presus de altcineva. Ne sustinem valoarea, dar asta nu înseamnă că suntem niște Dumnezei fata de restul.

O femeie e foarte indragostita de bărbatul ei cand il respecta. Dacă si-o trage cu altul e clar ca are o parere proasta despre tine.

Cand iti alegi o femeie pentru o relație, alege una care nu e top pe Instagram și pe retelele de socializare, una care nu iese in evidenta in modul asta, există fete foarte bune, care-si vad de treaba lor.

Nici noi femeile nu suntem atrase de unul care vine și spune ca e pregătit de o relație serioasă, dar nici nu ne da pe spate unul care spune pe față ca vrea doar sex.

Ce trebuie sa faci tu ca bărbat, este sa te comporti ca și cum ai fi intr-o relație, sa pastrezi un 10%-20% mister.

Dacă tipa cu care esti se comporta bine in relație, asta nu-ti da dreptul sa faci pe interesantul incercand sa pari cat mai evitant, asa cum fac multi.

Și dragii mei, în momentul in care singura motivatie pentru care v-ati facut o relație este sa aveți parte de sex, fiți siguri ca aia nu e relație functionala.

Cand o femeie e singură nu înseamnă că nu-si doreste sa aiba un partener, cu siguranță orice femeie își dorește-pe cel mai bun dintre cei mai buni.

Realitatea este ca cel sau cei pe care și i-ar dori nu vor o relație, vor doar sex. Sunt bărbați eligibili, care vor o relație cu ele, dar pe aceia nu-i vor. De asta stau femeile mult timp singure, pentru ca ele vor calitate, nu cantitate.

Bărbații disponibili, care știu ce vor și tu ești cap de listă pentru ei.

Bărbații care-si fac timp pentru tine, indiferent de cât de plină le e agenda, fie ca îți trimit zilnic mesaje, telefoane, organizează cine romantice sau weekenduri în doi.

Bărbații care-si pot lua un angajament și se pot implica intr-o relație.

Bărbații calzi, capabili sa-si arate sentimentele și vulnerabilitatea, fara teama de a fi judecați sau respinși.

Barbatii care au incredere in ei înșiși și implicit în tine, fără sa clădească o colivie în jurul tau sau care sa clădească ziduri în jurul lor.

Barbatii care te cuceresc zilnic.

Barbatii altruiști, care stiu sa ofere din măreția lor.

Restul bărbaților indisponibili, în relații, care nu pot fi fideli, cei reci, care se cred prea prețioși, lasa-i sa strălucească fără sa te apropii prea tare pentru ca te poți arde.

Dragostea este despre ” a fi”, este un mod în care suntem și trăim, cu ușurință și fără efort.

Doar când doi oameni împliniți și fericiți se întâlnesc, pot trai o relație minunata.

Dacă vreau sa-l iubesc pe celalalt, mai întâi ma iubesc pe mine, făcând alegeri conștiente.

Nu-ti bate capul sa ai mulți bărbați la picioare, ci unul la inaltime.

Sunt atribute esențiale pentru un bărbat adevărat.

Cand găsesc un bărbat interesant ies cu el, chiar dacă știu ca e doar un date.

Fiecare discuție cu un tip interesant ma îmbogățește și aduce în viața mea o noua perspectiva.

In ultimul an destinul mi-a adus în cale bărbați înșelați, dărâmați, nevindecati plecați în căutarea sexului. Acești bărbați buni, as spune eu, extrem de tavaliti prin durere și dezamăgire trăiesc iluzia unei vieți viitoare fără implicare, fără profunzime, în care ei sa culeagă doar ce cred ei ca-i face fericiți: sexul și libertatea.

Practic, ei ies din zona de confort și le e greu sa creadă ca înainte sa fie bine va fi mai rău.

Sunt bărbați de succes, sunt lideri și sunt sinceri, autentici.

Problema acestor bărbați a fost ca în relația cu femeia lângă care au stat, au predat puterea.

Asta au înțeles din educație, din familia de origine, ca bărbatul preda puterea femeii pe care o iubește.

Dragi bărbați, odată ce predați puterea femeii, atracția ei fata de voi va scadea și acesta e motivul pentru care ea se duce cu altul.

Acum ca ai aflat lucrul asta, hrănește-ți creierul cu faptul ca ești un bărbat onorabil, extraordinar de bun, puternic.

Uită-te la motivele pentru care ești acest bărbat bun, ce ai realizat, ce ai făcut în viață, cine ești tu.

O potențială iubită vrea sa interacționeze cu unul care e sigur ca merită tot ce e mai bun.

Cel mai important lucru, pe care ai nevoie sa-l implantezi în cap este faptul ca tu meriți o relatie de iubire cu o femeie minunată .

Fa exerciții și învață să simți ca ai toată măiestria, forta, curajul, care te definesc ca bărbat adevărat.

Faptul ca trăiești cu regrete, în blocaj, faptul ca te cațeri pe relații superficiale, din care nu înveți nimic, te face și mai tare sa te îndoiești de capacitatea ta și vei rata oportunități interesante….iar timpul nu sta în loc.

Barbatul are nevoie de sex, mult mai mult decât o femeie. Apetitul lui sexual capata forme nebanuite uneori.

Libidoul barbatului este foarte puternic și ajunge uneori sa-l domine, intr-atat încât, nu-și mai poate controla impulsurile.

Femeia, în schimb are nevoie de la partener de niște lucruri, ca sa se simtă atrasa sexual.

Cea mai sexy modalitate este siguranta de sine a barbatului. Sexy e, barbatul sigur pe el, echilibrat, educația, cultura, vocea, comunicarea și nicidecum abdomenul plat și mușchii.

Culmea, femeile sunt mai cerebrale, oricat de rationali se cred bărbații.

Ele se gândesc cu cine și de ce sa intre intr-o relație. Analizează comportamentul lui, istoricul, deciziile pe care le ia, felul în care soluționează o problemă.

Alternativa ideală pentru bărbați e sexul cu mai multe partenere, zero angajament, zero sentimente.

Comportamentul sexual feminin e foarte complex, atât de complex încât nici femeile nu-l înțeleg. Femeile au apetit sexual fluctuant. Femeile, foarte rar reusesc sa aiba orgasm din prima interacțiune cu un bărbat, ele au nevoie de conexiune, de încredere pentru a se putea manifesta erotic. Stimularea clitoridiana, incarcatura emotionala, mediul, toate aspectele sunt importante.

Femeile, în timp își schimbă dinamica sexuala, în vreme ce la bărbați, rămâne cam la fel.

De aceea, pentru femei e important de schimbat patul , camera, locul, poziția, fantezia.

Femeia educată are nevoie de mai mult sex și mai de calitate. Femeile educate, fac mai mult sex oral decât cele din mediul rural, de exemplu și sunt dornice de varietate.

Libidoul femeii e foarte vulnerabil.

Femeia caută un partener, nu doar o noapte. Femeii ii trebuie o poveste ca să poată functiona. Drumul către pat o interesează mai mult.

Dacă bărbatul ajunge in 4 minute la orgasm, femeia are nevoie de minim 10-11 minute. Barbatul ajunge la orgasm de fiecare dată sau aproape de fiecare dată, femeia nu, dacă n-are mediul, povestea.

Asa ca nu mai căutați femei, căutați o femeie, una potrivită pentru voi.

Și învățați sa cuceriți, pentru ca veți alerga pana la 80 ani după femei, veți ajunge tot singuri în baie de cele mai multe ori sau cu femei foarte ieftine.

In etapa trecuta a vieții mele eram intr-o continua goană. N-am savurat nimic cu adevărat.

Acum trăiesc o existenta in echilibru și tihna.

Abia acum imi dau seama ca acea graba era de fapt un raspuns la trauma.

Nu m-am mai grabit cand mi-am știut valoarea. Valoarea personală tu ti-o dai. Ca sa ajungi aici și sa înțelegi ca graba strică treaba, ai nevoie sa te vindeci.

Ne grabim in relații mai ales. Oameni mereu pe fuga sa cunoasca repede pe cineva, sa faca copii, sa faca sex, sa se căsătorească. Deși e o dilemă în capul lor și o ezitare, ei tot merg înainte pe pilot automat, fără sa-și dea seama ce simt cu adevărat. O anxietate generalizată, nu cumva sa rămânem în urmă, nu cumva sa rămânem singuri, nu cumva sa nu ne iasă lucrurile.

Un ritm nebun și o frică de viitor. Vrem rezultate de durată, fara sa oferim timp. Vrem relații lungi și stabile, dar ne grabim sa ne mutam împreună înainte sa ne luam timp sa vedem dacă ne potrivim cu persoana din fata noastră. Unde mai e procesul în toată povestea asta?

După ce m-am grabit 30 ani, imi dau seama cat de fain e sa lasi lucrurile sa se întâmple natural, sa fii conectat la tine și la prezent.

Pe măsură ce trece timpul, întâlnesc oameni mai calitativi, mai în acord cu evoluția mea. Cu cât evoluezi mai mult, cu atât timpul iti oferă răsplată pentru răbdarea și consecventa ta.

Simți plăcere și bucurie atunci cand savurezi viata fără grabă, nu există nici un loc în care trebuie sa ajungi. Singurul loc în care trebuie sa ajungi este calea ta, calea destinului…pentru asta nu trebuie sa te grăbești, ci doar sa te pregătești, în ritmul tău.

Intr-o zi totul se termină, toată fuga asta nebună, toată nevoia de a acumula și de a realiza, rămâne suma faptelor bune făcute în conștiința celor care ne-au cunoscut, rămân realizarile profesionale, copiii noștri, pe care ne-am străduit sa-i crestem oameni buni.

Cu cât trec anii, cu atât vom ramane mai putin in amintirea celor dragi.

Anul acesta a murit fratele meu. A avut un impact major in copilaria mea si a fost unul din oamenii, pe care i-am iubit cel mai mult. Azi am fost la mormântul lui si al tatei si am avut o senzație de liniște.

Moartea ma preocupa de la o vârstă frageda, ma intriga, sunt curioasă.

Vreau o moarte decentă, fara prea multa suferință. Sunt adepta eutanasierii, dar intr-o țară precum Romania, nu ma aștept la minuni.

Cand ma gândesc la moarte, ma gândesc inevitabil la calitatea vieții mele. Mai mult ca oricand imi dau seama cat de importanta e sănătatea, sa nu avem vicii, sa fim intr-o relație cu gandurile noastre, sa avem legaturi pline de sens și nu superficiale, sa alocam timp de analiza interioara pentru o viață cat mai bună.

Mi se pare singura măsură pe care o putem lua pentru un sfârșit constient, care sa fie cat de cat sub controlul nostru.

Dacă ne-am gandi mai des la moarte și la ce lasam in urma noastră, am putea dezvalui mai mult din maturitatea și generozitatea noastră, am trai mai demn si mai empatic.

Atunci cand facem bine ramane un semn al trecerii noastre prin viață.

La final nu luam cu noi nici un bun material, ci doar constiinta a ceea ce-am făcut și o stare de bine dată de cat de impacati suntem cu modul in care ne-am trăit viata, iar o împăcare interioară înseamnă și o plecare mai ușoară.

Îmi doresc ca plecarea mea sa fie la fel, împăcată cu viata trăită și cu faptul ca a sosit momentul, vreau sa cred ca nu voi fi îngrozită de acea clipă. Vreau sa simt când voi muri și să-mi sun copiii și pe cei dragi ca să le spun cât de mult ii iubesc.

M-am născut ultima, intr-o familie cu 5 copii, la distanta de 24, 23, 18, 14 ani de fratii mei.

Ma ingrozeste gândul ca voi asista la moartea tuturor și a mamei, dar cel mai mult ma destabilizeaza gândul ca va muri sora mea. E omul pe care-l iubesc cel mai mult dupa copiii mei. Cred ca, atunci când iubim, a-i da drumul celuilalt iubit sa plece este o formă de inalta generozitate și dragoste.

Mortii nu i te poți impotrivi!

Intr-o zi totul se termină!