Am aflat ca există dragostea adevărată, ca există ceva mai mult decât o iubire mediocră.
Am un sentiment de speranță, ca undeva departe sau aproape, există o persoana care va fi, din nou, totul pentru mine.
O persoana care va intra in viata mea si va cutremura lumea, inima si sentimentele. Care ma va vindeca si imi va mangaia cicatricele.
Ce as putea cere mai mult decat iubire si vindecare? Decât o noua sansa? Ajunge sa stiu ca nu trăiesc in zadar, ca o parte din dorințele mele se vor implini.
Simt ca anii vieții au apasat peste mine cu o greutate pe care uneori nu am putut-o duce, desi m-am târât si m-am străduit sa rămân in picioare.
Am cautat fericirea si implinirea prin toate locurile si toate lucrurile. M-am amagit singura.
Intr-o lume in care totul se clădește pe interes, eu vreau iubire pură, deliberata, dezinteresata.
Am iubit o dată. Am iubit cu tot sufletul, cu toată inima si cu orice fibră din corpul meu. Dar atât. S-a pus punct. Am început sa ma folosesc de alții pentru ca asa a durut mai puțin. Eu am supraviețuit, o vor face si ei.
Nu mai speram sa fiu din nou inocentă, optimistă, iubitoare si caldă. Acum sunt o fata pierduta printre randurile ei, pe care le citesc doar eu.
Susținem ca suntem ființe superioare, ca deținem conștiința suprema si adevarul absolut. Asa sa fie?
Am realizat ca nimeni nu poate sti cu adevărat ce simți. Poti pacali lumea cu un zâmbet si cu bună-dispoziție. Pe cine incercam sa mintim?
De ce noi, oamenii, nu iubim aproape niciodată cu adevărat, sau poate foarte rar?
Cele mai multe dintre noi il confundam pe Făt-Frumos cu Zmeul.
Acum sunt o femeie singura, capabila sa-si tina capul sus, o femeie care emana atata forță, atata putere, încât bărbații din jur ajung sa se simtă complexați. Oare cum e mai bine?
Sa continui sa visez, sa ma amagesc singura cu ganduri frumoase, sau sa fiu cu picioarele pe Pamant si sa platesc scump prețul realității?
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.