Au citit acest post: 75

Inca de mica, mama mi-a insuflat ideea ca pot mult si ca in viata asta am nevoie sa invat si sa fiu independenta, sa nu depind de nimeni. Mi-a insuflat dragostea pentru munca si ambitia de a ma autodepasi.

Este un model de care imi voi aminti mereu cu uimire. E nascuta in timpul razboiului, in 1944, a crescut 5 copii, a avut tot timpul grija de gospodarie foarte bine . Mi-o amintesc mereu venind de la muncile agricole, seara tarziu, pentru ca apoi sa intre in al doilea job. Incepea sa gateasca, sa hraneasca animalele din gospodarie, sa spele, uimitor cata energie avea.

De la ea am invatat sa fiu ingrijita, cocheta si sa tintesc sus.

Ca multe alte femei contemporane, am muncit mult si acum ma bucur de avantajele muncii. Inca muncesc, munca nu se termina niciodata.

Definitoriu pentru personalitatea mea a fost influenta ei in ce priveste curajul. E mare lucru sa fii curajos si sa-ti aperi drepturile.

Noi, femeile, am suportat multe de-a lungul anilor, ca sa ajungem sa ne bucuram de drepturile si viata pe care o ducem acum.

Am demonstrat ca suntem capabile si inteligente, dar in acelasi timp sensibile si iubitoare.

Eu cunosc foarte multe femei tinere, singure, dornice de a se casatori, a face copii, dar n-au cu cine.

Nu le credeam initial, dar acum le cred.

Patriarhatul masculin inca exista undeva in umbra. Barbatii vin cu ideea ca ei sunt cei care au dreptul de a persecuta si subjuga femeia.

Nemultumiti de faptul ca femeile le-a acaparat resursele si s-au ridicat prea mult deasupra lor si nu mai pot fi ei in postura de persecutori. Nu se mai simt ei barbati, pentru ca femeia e deasupra lor pe toate palierele si asta ii demasculinizeaza.

Mi-aduc aminte si de tata, un barbat foarte muncitor. Cand a iesit la pensie si-a luat 2 vaci, 2 cai, caruta. Era tot timpul in alergatura si stia sa faca bani.

Vin dintr-o familie in care s-a muncit pe branci.

Ma uit la barbatii care-mi ies in cale si ma sperii.

Sunt foarte deranjati de feminism, de cat de departe sunt femeile fata de ei.

Cand ma gandesc la un barbat, ma gandesc la actiunile lui.

Si ce vad?

Lipsa actiune, lipsa pofta de viata, lipsa dorinta de munca, lipsa capacitate de a rezista la stres, lipsa obiective, lipsa asumare de responsabilitate, lipsa capacitate de a cuceri femeia, lipsa capacitate de a sustine o familie, lipsa capacitate de a implini sexual o femeie, lipsa capacitate de a iubi si a respecta o femeie, lipsa capacitate de a comunica si a rezolva situatii.

Nu stiu cine i-a crescut pe majoritatea din ei, nu sunt toti asa, dar marea masa nu sunt in tema nici cu cine ar trebui sa voteze.

Si e bine ca se intampla asa. E o perioada de tranzitie, in care barbatii au nevoie sa se trezeasca si sa le vina pofta de actiune, pentru ca altfel vor deveni precum dinozaurii. Este momentul lor, sa dovedeasca ca pot.

Pana acum, contextul le era unul favorabil, simplul fapt ca purtau ceva diferit in pantaloni ii facea barbati. Mersul la vanatoare era suficient si batutul in masa.

Vremurile s-au schimbat si au nevoie sa se adapteze la un alt gen de putere.

Acum au nevoie sa activeze resursele pe care le au, prin munca si seriozitate, altfel vor avea doar functionalitate de gigolo, se vor ridica alt gen de business-uri.

Femeile nu-i urasc, sau cel putin, asa-mi place sa cred. Femeile nu ii simt barbati, ii simt slabi.

Multi dintre ei se concentreaza doar pe performante sexuale si au impresia ca asta ii face barbati. Este important da, dar total insuficient, au ajuns sa fie folositi pe post de vibrator.

Barbatii comenteaza mult pe baza faptului ca ei isi doresc doar femei feminine( la cratita). Pe bune? Sunt ei capabili sa sustina singuri o familie? Ma indoiesc, sau poate la un nivel de trai foarte redus.

O femeie are nevoie intr-adevar de un barbat mai puternic ca ea din toate punctele de vedere. Si…daca vorbim de partea asta financiara, da, barbatul trebuie sa castige chiar si cu 1 leu mai mult ca ea, pentru ca altfel turnul se prabuseste.

Sunt o familista convinsa si o adepta a stabilitatii in cuplu. Imi doresc cu ardoare sa ajung sa construiesc o familie si mai numeroasa ca cea de acum si sa am o casnicie armonioasa, in care sa pot sa ma simt femeie.

Vreau sa ajung sa ma simt protejata de un barbat, care sa ma sustina moral in primul rand. Cum sa ma sustina pe mine un barbat dpdv moral, cand ei fug la prima discutie in contradictoriu? Oare ce barbat sa fie acela, care se asteapta sa il sustina femeia pe el din toate punctele de vedere, si el doar sa se bucure de libertate si de explorarea sexualitatii in stanga si-n dreapta.

Dragi barbati, noi va iubim si avem compasiune pentru voi si traumele voastre din copilarie, dar nu avem compasiune pentru lene si dezinteres.

Opriti-va in loc si rezolvati-va tumultul emotional.

E momentul vostru sa deveniti barbati adevarati prin munca si curaj, nu va transformati in cocote masculine!