Au citit acest post: 5

Pentru a-mi susține interesele și nevoile am nevoie, ca individ de abilități opuse celor de creare a legăturilor. Am nevoie de voința de a lupta, care presupune în primul rând să știu ce vreau.

Dacă la nivel de relație se pune în discuție: ” Ce avem în comun?” , autonomia se referă la ” Ce ne diferențiază?”

Când ești autonom, ai visat și ai atins propriile obiective prin muncă, luptă, efort personal, ești apt să-ți simți propriile sentimente și nevoi, sa iei decizii și sa stabilești noi obiective, sa poți argumenta și chiar sa poți rupe o legatura.

Intr-o relație este important ca, din când în când, sa ne ignoram nevoile, pentru a ne adapta mai bine, pentru autonomie avem nevoie de o conexiune solidă cu sentimentele noastre. Altfel, ne va fi greu sa luam o decizie.

Sentimentele ne arată direcția în care trebuie sa mergem, ele ne dau semnale sa ne apropiem de cineva lângă care ne simțim bine sau ne avertizează sa evitam ce ne face rău.

Chiar și deciziile pe care le luam din rațiune pură au o componenta emotionala. Persoanele care au o legatura slaba cu sentimentele lor, pur și simplu nu reușesc sa ia o decizie rațională. Cel puțin nu atunci când este vorba despre o decizie personală, cum ar fi dacă sa continui sau sa renunti la o relație.

Pentru a trai o viață independenta am nevoie de o anumită forță de afirmare.

Atunci când vrei sa-ti susții nevoile autonome intr-un mod sănătos ar trebui sa exersezi argumentarea. Cu cât ești mai abil în arta argumentării, cu atât ai mai multe șanse de a reuși în viața reală.

În fiecare om există două nevoie psihice fundamentale, care par sa fie contradictorii: dorința de atașament, pe de o parte și dorința de autonomie, pe de altă parte.

În momentul în care ma atașez de alți oameni, ma adaptez la ei și nu ma pot afirma în același timp. Ambele nevoi sunt esențiale pentru noi.

În scopul de a duce o viață împlinită, este vital sa găsim un echilibru corect între dorinta de independenta și nevoia de apropiere și siguranță.

Conflictul fundamental, care rezulta uneori, între atașament și autonomie trebuie rezolvat de fiecare persoana în parte .

Stima de sine este epicentrul psihicului nostru. Fiecare din noi vrea sa aibă o părere bună despre sine. Fiecare din noi vrea sa fie frumos, de succes, util și bun.

Sentimentele de inferioritate sunt factori extrem de puternici de nesiguranță și ne pot face agresivi. De ce? Pentru ca sentimentul de nesiguranță creează frică față de cel puternic, iar frica duce la furie. Atunci când ne simțim inferiori, ne așteptăm să fim respinși în ceea ce privește nevoia noastră de legătură și să suferim o înfrângere în ce privește dorinta noastră de autonomie.

O stima de sine sănătoasă ne face sa ne simțim

” demni de a avea legături ” și în același timp puternici și apărați.

Este esențial sa înțelegem, ca, pentru a construi o relație sănătoasă și durabilă e vital sa avem un sine puternic și integrat: sa știm cine suntem, ce vrem, sa ne respectăm propriile nevoi și să fim capabili sa ne deschidem spre celălalt fără să ne pierdem identitatea.