NOI, EU și TU

Acest EU l-am avut conștientizat încă de mică. M-a ajutat și mama în aspectul acesta. Mereu îmi spunea, tu ești tu și nu urmezi turma, dacă ai altă părere, fii tu mai deosebita, indiferent ce zice lumea.

A dezvoltat în mine și o doză de narcisism, pentru ca atâta timp cât aveam curaj sa fiu altfel, ma făcea sa ma simt mereu altfel, chiar dacă…ciudată uneori, neadaptata, izolată.

În cadrul relațiilor m-a făcut sa fiu foarte individualista, de aceea eram extrem de nefericită. Intr-o relație ești singur, dacă ești individualist. Lumea mea interioară era doar a mea. N-am reușit pana acum sa creez o integrare a celor doua lumi, strâns conectate, care se influențează și diferențiază în același timp.

Atașamentul sau capacitatea de conectare este viata în sine, bucuria. Asta înseamnă să te simți viu, este cel mai frumos dar al vieții.

Am dezvoltat, am simțit IUBIREA când am născut. Abia atunci am realizat ca există ceva pe această lume mai presus de bani, de carieră, de ambiții de orice fel.

Am început treptat sa simt iubirea nu doar pentru copiii mei, am început sa iubesc viata însăși, oamenii, sa fiu atenta la ce e în jur, am învățat sa ma conectez la sufletele altor oameni.

Pentru ca acest gen de conectare sufletească nu a existat, nu m-am simțit niciodată protejată și în siguranță lângă un bărbat, pentru ca nu am simțit nici un bărbat ca ar fi pentru mine.

Ar fi foarte interesant pentru mine sa pot sa ma simt vreodată protejată și în siguranță lângă cineva.

Foarte mult timp mi-am pus întrebarea: De ce am nevoie de un bărbat?

Uite, răspunsul meu, după mult timp de căutări: protecție și siguranță.

O lume a noastră (NOI) în care sa construim, sa interferam, dar în același timp sa ne păstrăm integralitatea( EU și TU).