Suferinta

Principala afectiune a civilizatiei moderne este faptul ca isi ascunde suferinta si sentimentele, nu sunt deschisi si incearca sa o acopere cu tot felul de consumuri si orgolii fara rost.

Am invatat sa ma exprim, am invatat sa spun ceea ce simt! Ma ajuta sa ma eliberez. Refuz sa ma gandesc la ce decizii ia celalalt. Scopul este sa fiu cat mai diplomata si sincera, astfel incat celalalt sa invete, sa evolueze in relatia cu mine, sa ma povesteasca frumos. O fac pentru mine si pentru celalalt, ii spun parerea mea cu scopul de a-l ajuta sincer.

Adevarul ne elibereaza, adevarul e cheia pentru o viata libera si asumata!

Adevarul e fundatia, un nisip miscator nu e o solutie, inseamna pierdere de timp si lipsa de evolutie.

Am invatat ca viata e scurta si atunci cand spun adevarul am sansa sa-l cunosc pe celalalt. Felul in care receptioneaza informatia, felul in care absoarbe energia este importanta in a realiza cat de importanta sunt pentru el si cat de important e el pentru el, cat de mult isi doreste sa devina o versiune mai buna.

Am invatat sa ascult glasul meu interior!

Este un soi de maturitate si curaj, care ma ajuta sa-mi traiesc viata autentic si liber.

Ma accept asa cum sunt si asa cum simt! Este pentru prima oara cand sunt principalul personaj din viata mea, cand traiesc liber, fara frica si fara limitari, care sa-mi tina sufletul in corzi.

Cand iti simti sufletul in corzi, inseamna ca are nevoie de eliberare, asa cum corpul cere mancare, tot asa sufletul isi cere hrana.

Faptul ca am ascuns suferintele prin care treceam, mi-a blocat sansa de a obtine armonie, reciprocitate, de a primi sfaturi sincere si intelepte, de a-mi trai visurile.

Fericirea este un lotus, iar suferinta este noroiul in care se dezvolta.

Avem nevoie de acel noroi ca sa ne putem transforma, ca sa ne putem trai vietile autentic.

Suferinta fiecaruia dintre noi ii afecteaza pe ceilalti. Cu cat invatam mai mult arta de a suferi corect, cu atat va fi mai usor de evitat suferinta.

Suntem cu adevarat vii doar atunci cand mintea lucreaza cu corpul si sufletul, cand acestea trei sunt in parteneriat.

In momentul in care recunoastem suferinta din interior, avem mai multa claritate, energie si putere, o diminuam si cream treptat starea de fericire.

Suferinta este un copil afectat, care ne striga, dar alegem sa-i ignoram vocea.

Cand nu suntem sinceri cu noi insine, cand ne negam sentimentele fugim practic de noi insine.

Daca noi nu suntem capabili sa ne acceptam sentimentele, cum ii putem oare ingriji pe copiii nostri? Cum ii vom indruma in a fi sinceri in viata si a trai in concordanta cu armonia si linistea interioara?

Suferinta este o energie. Daca nu iti recunosti energia aceasta constructiva, de altfel, nu vei putea evolua si nu vei putea fi un profesor bun pentru copilul tau.

Singura solutie este sa spui ce te doare, sa fii sincer cu tine, sa stii ca emotia aceea e acolo pentru ca tu sa devii un om mai bun!